Wednesday, February 27, 2008

Frica de a utiliza cuvantul "etnic"

Intro

Cei doi Sorini (Adam Matei si Ionita) vorbesc din nou despre autonomie si descentralizare in Romania. Primul in Adevarul, Autonomia starpeste separatismul, iar al doilea in Evenimentul Zilei, Care e problema cu autonomia. Discursul fiecăruia este centrat pe ideea de descentralizare administrativa a României, o autonomie aplicata uniform pe întreg teritoriul tarii si care sa nu aibă caractere etnice. Ambii folosesc argumentul nesustenabilitatii economice al Secuimii ca potenţiala regiune autonoma pentru a susţine o alta schema de descentralizare decât cea pe criterii etnice, Sorin Adam Matei mergand chiar un pas mai departe introducând o doza de ideologie despre care nu vad prea bine ce loc îşi are in chestiune:

"singura garanţie a integrităţii teritoriale româneşti pe termen lung este numai introducerea unei reale autonomii locale. Una ce nu trebuie să fie înţeleasă în termeni etnici"
Este perfect de inţeles de ce ambii insista atât de mult pe eliminarea chestiunii etnice din discuţia despre descentralizare - cu excepţia afirmaţiei lui SAM citată de mine - e firewall-ul cel mai bun într-o opinie publica din România in care se manifesta majoritar doua tendinţe opuse : aversiunea fata de orice discurs care atinge pana si tangential considerente etnice/naţionale si tentaţia de a cădea prada discursurilor cu tente naţionaliste. Astfel ambii îşi asigura un safety net care le conferă o doza ridicată de credibilitate fata de restul mass-mediei. Nu înseamnă ca este si abordarea optimală.

Parerea mea

Atât afirmaţia lui Sorin Adam Matei despre "garanta integrităţii teritoriale româneşti" cat si argumentul nesustenabilitatii economice al lui Sorin Ionita resping ideea unei regiuni autonome Secuiesti organizata in jurul actualelor judeţe Harghita si Covasna si presupun o alta decupare regionala - care in acest caz precis ar consta probabil în includerea Sibiului si a Brasovului într-o regiune care sa conţină atât Harghita cat si Covasna. Mai mult, citindu-l pe SAM deduc ca în nici una din potenţialele regiuni ale unei Romanii descentralizate populaţia etnic majoritara nu ar trebui sa fie de alta etnie decât cea româna pentru ca in cazul in care ar exista una, atunci ar avea toate incentives-urile sa se desprindă din statul român - aici probabil Sorin ar argumenta ca ideea lui de românism se extinde dincolo de etnicii români si i-ar include si pe etnicii maghiari de exemplu, ceea ce tine de domeniul utopiei după părerea mea.

Aceasta perspectiva nu ar rezolva problema autodeterminării minorităţilor naţionale deloc, doar ar deplasa-o probabil pe un plan regional. Eu susţin dreptul minorităţilor naţionale istorice de a se autoguverna, ceea ce mă face sa cred ca o soluţie de autonomie locala tocmai bazata pe criterii etnice este de preferat si compatibila cu coexistenta într-un acelaşi stat federal cu o alta etnie pe baza unui acord semnat de ambele părţi. Dar un astfel de criteriu etnic se poate aplica in România doar regiunii Secuimii unde populaţia maghiara este compacta si majoritara, nu si restului Transilvaniei sau al tarii, in schimb criteriul acordului, contractului, da. Cum spuneam si cu o alta ocazie, in Cluj diversitatea etnica este un plus in crearea unei identitati regionale puternice, deci problema se pune complet diferit fata de Secuime. Alta dificultate a aplicării uniforme in toată România a aceluiaşi model de descentralizare o reprezintă regiunile frontaliere si mă gândesc aici in special la Banat. Banatul ca regiune este transfrontalier, cuprinzând atât părţi din România cat si din Ungaria si din Serbia.

Argumentul economic al lui Sorin Ionita împotriva autonomiei Secuimii pare mai serios. Zic pare pentru ca are doua falii interesante, prima fiind creată chiar de el in fraza de final : "dar dacă oamenii vor lua la un moment dat o decizie în cunoştinţă de cauză, ceea ce până acum nu s-a întâmplat, pe ce motiv am putea să le respingem noi opţiunea?". A doua, dar corelata cu prima : vorbim despre doua judeţe sărace din Romania, Harghita si Covasna, care rămân subdezvoltate economic in ciuda faptului ca pe planul bugetar se număra printre beneficiarele redistribuirii bugetare centralizate din România. In cazul autonomiei, how worse can it get? Prima reacţie ar fi necesitatea unei administraţii locale mai competente, inafara oricărei discuţii despre autonomie. A doua este legata de modalitatea prin care se ajunge la acest obiectiv. Deplasarea centrului de redistributie bugetara de la Bucuresti la Brasov nu rezolva problema, in schimb deplasarea centrului direct in Secuime ar însemna o presiune sporită asupra politicienilor locali din partea populaţiei locale. Adaug : pe criterii etnice. Aici intra in joc situaţia minorităţii romane din zona, ale carei drepturi pot fi garantate de "contractul" pe care s-ar baza statul federal.

Concluzie

Elementul etnic nu trebuie exclus din discuţia despre regionalizarea Romaniei - la fel ca si tema identitatii regionale. In special cand vine vorba despre Transilvania. Reprezinta un plus si in abordarea economica, un motiv in plus pentru a nu-l abandona. Iar din punctul meu de vedere in spatiul actual al statului national unitar românesc si indivizibil este loc din belsug pentru un stat federal construit pe baza unui contract care sa tina cont de întreaga diversitate etnica a regiunii.