Monday, February 18, 2008

Daca nu criterii etnice atunci de care?

Un punct de vedere personal asupra declarării independentei statului Kosovo, punct de vedere inspirat de cartea lui Will Kymlicka, Multicultural Citizenship : A Liberal Theory of Minority Rights.

In cazul rămânerii Kosovo-ului ca parte din Serbia, beneficiul conservării de către Serbia a teritoriului originar al naţiunii sârbe - beneficiu al majorităţii sârbe a ţarii - ar fi avut ca si cost lipsirea minorităţii albaneze - 1,9 milioane de persoane - de a avea la rândul ei un stat propriu. In situaţia actuala, beneficiul albanezilor de a exista într-un stat independent are ca si cost apariţia unei minorităţi naţionale de 150.000 de sârbi in noul stat Kosovo. In ambele cazuri, costurile si beneficiile sunt împărţite intre populaţii diferite, cifrele absolute sunt cele care diferă. In ceea ce priveşte dezvoltarea economica a regiunii - subiect cu totul înghiţit de chestiunile ideologice (oare cum altfel ar putea sa fie într-o astfel de situaţie când participanţii sunt mai degrabă iraţionali?) - se pare ca atât UE cat si U.S sunt dispuse sa pună umărul cu mai multa aplicare în această nouă configuraţie, un Kosovo independent. Revenind la titlul postului, daca diversitatea chiar are downside-uri reale - coeziune socială, colectarea taxelor etc. - soluţia nu mi se pare deloc asimilarea ci mai degrabă divizarea. Cu o remarca importanta, nu mă gândesc la orice fel de formă de diversitate - in ceea ce priveşte Clujul cred sincer că egalitatea în diversitate împărtăşită de toţi ar duce din contră la creşterea coeziunii pentru că ar permite închegarea unei identităţi regionale puternice, situaţie ce nu e valabilă pentru toate regiunile din Transilvania - ci doar la formele mai "adverse" de diversitate.

O observaţie de final, Will Kymlicka găseşte justificată intervenţia unui stat liberal - termenul liberal referindu-se in acest context la drepturile individului - într-un stat ne-liberal in sprijinirea unei minorităţi locale in adoptarea practicilor liberale împotriva status-quo-ului existent în momentul in care comunitatea respectivă manifestă o reala tendinţă in acest sens dar nu dispune de mijloacele necesare. In lumina istoriei recente a Kosovo-ului nu cred ca paralelismele sunt a wild leap of imagination.