Tuesday, January 15, 2008

Cum sa traiesti (in Ardeal sau in presa) si sa nu intelegi nimic

Un articol din Ziua de Cluj semnat Octavian Hoandră (via Rareş Bogdan) despre recentele mişcări din presa locala (încetarea ediţiei EVZ Transilvania) şi cea naţionala (demisia lui Cristian Tudor Popescu din functia de director de la Gandul). In completare un inside despre posibilul motiv al demisiei dlui Popescu (via Rareş Bogdan si Dragoş Novac), orientarea către Internet impusă de Adrian Sârbu şi rezultatele implicite care erau impuse prin această reorientare.

Atât la Cristian Tudor Popescu cât şi la Octavian Hoandră acelaşi simptom, acelaşi raccourci : un ziar cu impact la publicul din România nu poate fi decât un tabloid, ceea ce jurnalistul roman al unui quality newspaper refuză sa facă, considerându-l degradant. Felul acesta de a vedea lucrurile vorbeşte de la sine : jurnalistul roman de felul celor doi amintiţi mai sus nu concepe sau nu cunoaşte o alta metodă de a-si mări audienţa decât prin tabloidizare (înţeleasă în sensul conţinutului, nu al formatului ziarului). E un fel destul de limitat si complet deformat de a înţelege meseria de jurnalist şi rostul unui ziar in vremurile noastre, când adevăratele exemple de "quality newspaper" sunt departe de a lipsi (luam doar New York Times ca exemplu, accesibil tuturor pe Internet). A doua explicaţie ar fi desconsiderarea publicului pe motivul incapacităţii sale de a se adapta nivelului ridicat actual al presei de calitate din România, o poziţie paternalistă cu totul rupta de realitate din moment ce aceeasi presa de calitate este capabilă sa şi-l îndepărteze până si pe cel mai avid consumator de presă din Romania prin luări de poziţie partizane, bălăcire in politicianismul de Dâmboviţa şi fuga după senzaţionalul mediatic (bineînţeles, fiecare publicaţie centrală are excepţiile ei care merită atenţie, dar de la un moment dat excepţiile sunt într-atât de puţine încât nu mai justifică efortul de a vizita ziarul sau a-l cumpăra).

Concluzia e dezarmată. Niciuna dintre cele doua luări de poziţie amintite mai sus nu ia in calcul posibilitatea de a realiza audienţă mergand pe calitate. Iar channel-ul Internet in cazul Gândului e doar un detaliu pentru că şi pe Internet tot content-ul (şi implicit calitatea lui) este cel care primează, iar valorificarea lui în rezultate financiare necesită doar o persoană competentă în ceea ce înseamnă business pe Internet care a putea fi foarte uşor recrutată. Deci poziţia dlui Cristian Tudor Popescu e o scuză slaba dar explicabilă prin câştigul important de imagine din acuzarea unuia dintre "mogulii" presei româneşti in comparaţie cu costul de a debarca într-o pozitie de senior editor în care face mai puţin management dar publică la fel de mult pe un salariu probabil nemodificat. Iar pentru a face referinţă completă la titlul postului, Octavian Hoandră vede in aceste mişcări de presă o neîntelegere a spiritului ardelean civilizat si educat căruia i se refuza o presă de calitate din partea străinului (a celui de România sau a celui de Ardeal). My 2 cents este că în primul rând dlui Hoandră îi lipseşte cu desăvârşire credibilitatea ca jurnalist (vezi acest articol al dansului, via CRU), motiv pentru care nu m-aş obosi sa îi mai citesc vreun articol, iar în al doilea rând autovictimizarea regională şi paternalismul regional nu trebuie confundate cu mândria regională, dovedesc doar un ego demăsurat şi o viziune deformata a realităţii.