Saturday, August 11, 2007

Six minutes de bonheur

Highly recommened kickass medley played by guitar player Fredrik Thordendal (Meshuggah) and drummer Morgan Ågren who worked together on the Sol Niger Within album. Enjoy!

Friday, August 10, 2007

Some Bits of Metal

I just realized, I never did speek of Opeth's last album, Ghost Reveries, a masterpiece which speaks for itself. Better than words, here's The Grand Conjuration. Don't mind the video, it's forgettable, just take a good listen to the music.

"This poetry
Our blasphemy
Know the sounds
Of infamy"

Something I should read

... whether to find reasonable arguments or not-to-follow models: The downside of diversity. According to a recent study, it looks like the diversity in the US hurts civic life. I'm not necessarily shocked at a first superficial glance. I guess the real questions should be : If it's true, is it good or bad? Should there be something done about it? I'm mostly interested in the concept of civic life, whether it still fits diversity or should it be redefined.

Thursday, August 09, 2007

(Ne)Intelectualitatea

Nu-mi imaginez o intelectualitate mai stearpa si mai pe langa obiectul muncii decat cea din Romania de astazi. Luarile de pozitie publice ale intelectualilor romani, intensificate cam de pe la inceputul anului, oscileaza intre analize facute in cel mai pur spirit de analiza mediatica romaneasca si manifestarea unor pozitii partizane. Pun punct si un link catre lamentabilul articol al lui Mircea Cartarescu de astazi din EVZ, La pensii, care va sa zica...

Ma intriga doar un lucru. Isi dau oare seama pretiosii nostri intelectuali - care isi poarta titlul cu atata mandrie - ca pile-ul de rubbish de productii mediatice cotidiene ii face pe cei care gandesc cu capul si care ar cauta ii ei un izvor fertil de idei sa fuga cat de departe vad cu ochii de orice ar mai produce vreodata de acum incolo? Daca nu cumva in fuga lor gasesc inainte de orizont un zid cu a carui duritate sa-si confrunte convulsiv teasta:) O fac din masochism sau din paternalism? Inteleg incentive-urile inaintate de Adrian Gavrilescu, dar deseneaza un peisaj "intelectual" atat de arid incat daca dai cu toporul in el risti sa-ti rupi si toporul si bratele:) Poate trebuie impuns cu acul:)

De unde sare iepurele

Sau honnan ugrik a nyuszika. Din EVZ, Basescu vrea predarea limbii romane ca limba straina pentru copii maghiari. Exact despre ce vorbeam si eu pe Phoenix Transylvania cu ceva timp in urma in postul Predarea limbii romane in limba maghiara. Nu, n-am pretentia ca vreun consilier de la Cotroceni ne viziteaza blogul - desi ar trebui:))) - ci tin doar sa remarc faptul ca dl. Presedinte a spus un lucru foarte inteligent si util, iar o astfel de remarca venind din partea sa poate face ca pentru o anumita parte a populatiei romane pastila sa treaca mai usor, si ma refer aici la cei carora li se pare de neconceput ca limba romana sa fie predata "ca limba straina" in Romania. Ideea nu trebuie sa aiba nimic socant in sine, nu este nici un motiv de a o considera o erezie din moment ce motivatia este pur tehnica, fiind vorba de metodologia de predare.

Tuesday, August 07, 2007

MiB is back

The MiB of French politics is definitely back via another excellent photo by Jim Cole from AP published in Le Monde. The guy doesn't loose a single bit of his killer instinct even when he's on holiday in the US. Judging by the look on the bodyguard's face, the poor guy was living a moment of intense confusion induced by some accurate franglais utterd by the chief MiB:) Cool, a chillout in the States is a sign of rapprochement towards the US, but I would prefer seeing him dressed up in a nice expensive costard-cravate doing some efficient talking with the big guy over at the White House rather than hunting down papparazzis. Update : looks like it's actually going to happen.

Monday, August 06, 2007

Europa si Islamismul

Matei Visniec scrie in Romania Libera despre o deficienta cronica in luarea de pozitie a intelectualilor occidentali fata de islamism, Confruntarea frontala de idei. El acuza lipsa confruntarii frontale a ideilor in batalia Occidentului impotriva terorismului, lipsa ce deplaseaza confruntarea pe campul militar decat cel filosofic, si o pune pe seama excesului de pocainta a intelectualilor de stanga fata de epoca coloniala si pe dictatura political correcteness-ului.

Dl. Visniec a atacat un subiect extrem de complex iar argumentatia lui are cateva puncte bune dar si cateva lipsuri si in general cred ca amesteca putin lucrurile.

Pentru a descrie criza actuala de idei in confruntarea cu islamismul radical, dansul face elogiul istoriei Ocidentului care "este sinonima cu un lung sir de batalii necrutatoare duse pe taramul ideilor" : miscarea protestanta, iluminismul, denuntarea absolutismului, revolutia franceza, separarea puterilor in stat, emanciparea femeii, lupta impotriva comunismului si a nazismului sau recunoasterea drepturilor omului. En contrepartie Matei Visniec ataca "explicatia mecanica" care s-a format datorita autoflagelarii promovata de intelectualii de stanga fata de perioada coloniala care justifica lipsa de democratie din anumite tari din lumea a treia sau lipsa de separare dintre religie si stat in unele tari din lumea musulmana. Matei Visniec face o apropiere nenaturala intre mecanismul reformei societatilor occidentale si lipsa de modernizare a unor tari din lumea a treia. In primul caz este vorba de un mecanism intern, liberalizarea si democratizarea societatilor occidentale a venit din interior cu sprjinul ideilor filosofice, in cazul modernizarii altor societati, cum ar fi cele islamice, intelectualii occidentali ar actiona ca mecanism extern. E absurd ca din exterior sa emiti pretentia sa vrei sa modernizezi o societate, nevoia de liberalizare si democratizare trebuie sa vina in primul rand din sanul societatilor islamice, iar apoi statele occidentale o pot sprijini, eventual si cu sprijin militar daca acesta este cerut sau obiectiv necesar. Fara un curent intern de modernizare poti filosofa la nesfarsit din exterior. Mai apoi separarea dintre stat si religie nu este valabila intregii lumi, la conducerea Turciei se gaseste de exemplu un partid mildly islamist plebiscitat din nou foarte recent prin alegeri democratice. A promova un discurs al separarii dintre stat si religie intr-o tara islamica ce nu da semne ca si-ar dori acest lucru e o greseala fundamentala.

Cand vorbeste in schimb de autoflagelarea promovata de intelectualii de stanga - si avand in vedere ca domnia sa locuieste la Paris banuiesc ca se refera in primul rand la Franta - Matei Visniec are o doza de dreptate. Din recentele alegeri prezidentiale franceze castigate de Nicolas Sarkozy cu un discurs cu componente nationale si care si-a si axat o parte din programul politic impotriva acestei tendinte de autoflagelare se vede clar ca acesti intelectuali de stanga sunt departe de asteptarile populatiei. Asta nu inseamna ca ei ar trebui sa renunte la punerea in discutie a perioadei colonizarilor, ci doar sa o abordeze cu mai multa masura si cu o punere in context mai responsabila si in special construind o viziune contemporana a politicii statelor occidentala fata de fostele colonii in spiritul justitiei.

In ultimul rand Matei Visniec amesteca politica statelor occidentale fata de tarile musulmane cu problematica interna a populatiei musulmana in statele vestice. Islamismul radical nu este o problema structurala a statelor occidentale si acesta este combatut chiar si de comunitatile musulmane din aceste state. Dar "corectitudinea politica" pare intr-adevar o problema. In Franta de exemplu nu exista statistici publice pe criterii de rasa sau religie, in discursul public populatia neagra sau magrebina nu este numita deloc in acesti termeni - probabil dintr-o frica stupida de a "atenta" la secularitatea statului - si se prefera de departe abordarea sociala, dealtfel e singura. Aici dl. Visniec pune punctul pe i. Intr-adevar, problemele sociale sunt mult mai des intalnite in populatia magrebiana si cea neagra, dar integrarea lor in societatea franceza nu sta numai in rezolvarea problemelor lor sociale (educatie, discriminare, accesul pe piata de munca) ci si in integrarea lor culturala, destul de ocultata din moment ce religia e o componenta importanta a culturii acestor populatii iar statul francez este unul laic and proud of it.

Cum spuneam, subiectul abordat de Matei Visniec este foarte dificil, iar abordarea este relativ confuza. Dar inainte ca intelectualii occidentali sa teoretizeze lupta impotriva terorismului si islamsmului radical sau modernizarea tarilor musulmane, task-ul cel mai greu ii asteapta chiar acasa in furnizarea unei viziuni coerente asupra integrarii populatiei negre sa musulmane in democratile occidentale, integrare care nu poate sa neglijeze componenta religioasa a culturilor si nici cultura in sine a acestor minoritati.

Rezonabilul Bucurenci

Dragos Bucurenci are astazi un articol in EVZ despre ce inseamna sa stii ce inseama simtul masurii si sa recunosti atunci cand il depasesti. Articolul e bun din acest punct de vedere si lamentabil dintr-un altul, care arata un personaj mai mult decat derezonabil si cu problematice devierei inspre stanga radicala. Iata si pasajul care exemplifica ambele idei, descrierea unei conversatii la o cina londoneza :

"In fine, al treilea personaj care chiar mi-a stricat cheful era grafician. M-a mirat ca se ocupa cu asa ceva pentru ca nimic nu-l descria ca un tip creativ: se imbraca, vorbea si gandea cat se poate de burghez. A fost foarte incantat sa afle ca sunt roman, pentru ca avea o fata in casa, in regim au pair, si s-a gandit ca am putea iesi impreuna, ceea ce ar linisti-o pe sotia lui, care e convinsa ca ii face avansuri fetei. Prietenul lui, tot profesor, a intrebat ce sens mai are sa tii o fata ca au pair, daca nu te poti da la ea.

Toata lumea de la masa a ras, eu insa am hotarat ca tipul a mers prea departe cu gluma si n-am ras. Cineva mi-a dat un ghiont discret si a incercat sa ma inveseleasca, asa ca am spus cu voce tare ca nu mi se pare amuzant.

Si aici s-a petrecut micul miracol. Civilizatia britanica s-a pus in functiune si n-a fost nevoie sa-i spun graficianului ca probabil lucreaza si castiga destul de prost din moment ce are nevoie de o fata au pair. N-a fost nevoie nici sa-i spun ca toata povestea asta cu fetele care vin sa le creasca copiii pe gratis pute a sclavaj modern. si n-a fost nici macar nevoie sa-i spun ca gandeste ca un fascist de ultima speta. Pentru ca britanicul a cedat in fata evidentei si a spus cat se poate de sobru: „Ai dreptate, nu e amuzant.”. Toata lumea a tacut un moment si cu asta povestea a luat sfarsit.

Intr-adevar exista in occident un simt al masurii ceva mai raspandit, care daca nu te impiedica sa spui cateodata tampenii, atunci macar iti suna alarma in capsor in momentul in care ti se face observatie. Si Dragos Bucurenci il pune splendid in lumina, a fost nevoie doar de o remarca politicoasa pentru ca englezul sa-si dea seama ca a mers cu gluma prea departe. Il felicit in schimb ca si-a pastrat restul gandurilor pentru el si ca n-a simtit nevoia sa impartaseasca comesenilor faptul ca el vede sistemul au pair ca forma de "sclavagism modern" sau ca remarca tipului denota o gandire de "fascist de ultima speta". Ar fi fost intr-adevar o situatie extrem de penibila.

Au pair este un sistem reglementat in tarile europene beneficiind chiar de o recomandare din partea Consiliului Europei, al carei scop este printre altele si de a proteja persoana aflata "au pair" si de a defini obligatiile familiei. Iar cine crede ca gratuitate inseamna a avea o persoana in plus in casa careia trebuie sa ii asiguri timp de un an zile o scoala de limba are probleme de apreciere. Remunerarea financiara exista si ea, dar se rezuma la minimul necesar, bani de buzunar, avand in vedere ca celelalte costuri (locuinta, hrana, utilitati) sunt asigurate prin gazduire. Pana la urma e un aranjament win-win, care se petrece sub controlul statului si prin intermediul unor asociatii de recrutare si plasare. Iar in formula "au pair" nu sunt doar esticii care vin in occident ci de exemplu si tineri francezi care pleaca in SUA. In incheiere un extras de pe pagina Wikipedia dedicata "au pair" :
"An au pair shall be treated as an equal part of the family, not as a servant, and shall not be required to wear a uniform. There can be misunderstandings on both sides about what this means. The usual practice is that au pairs eat with the family most of the time, and join in some of the usual family activities such as outings and trips. However, host families normally expect to have some private time to themselves, particularly in the evenings. During this time, an au pair might retire to his or her room to watch TV or study, or go out with friends from language school.

There are also responsibilities on the shoulders of the au pair. They are expected to work willingly for the hours contracted, undertaking the tasks agreed upon in advance."
Despre acuzatia de gandire fascista nici nu mai am cuvinte, e doar continuarea fireasca a viziunii aberante si deformate despre "au pair" ca forma de sclavagism modern si o expresie pe care am auzit-o mult prea des din gura tolerantilor cu afinitati comuniste de pe-aici. E cam prima si singura arma de atac pe care acestia o folosesc in a combate dreapta "ultraliberala", burghezia - a propos de remarca lui Bucurenci despre incompatibilitatea intre creativitate si spirit burghez. Tipul a fost intr-adevar deplasat, sexist, a intrecut limitele, dar pana la a-l acuza din cauza unui banc prost ca nutreste sa dispuna de o femeie ca sclav pentru a profita sexual de pe urma ei - basically asta se intelege - mai este cale lunga.

Cred ca la fel cum acel individ nu a avut masura celor spuse cand s-a gandit sa faca acea gluma proasta, nici Dragos Bucurenci nu are deloc masura greutatii acuzatiilor de sclavagism si fascism pe care le-a facut. Ati intrecut masura dle. Bucurenci!