Saturday, August 04, 2007

Reconfortantul aer al normalitatii

Un comentariu la articolul lui Florian Bichir din EVZ din 16 Aprilie 2006, FARA MILA: Frunda, "nem tudom magyaro".

Maria (), 2006-04-16 00:28:16
Greu de inteles o astfel de rabufnire nationalista intr-un ziar care se vrea de calitate. Care e rostul atacului?!!
Avind in vedere nivelul intelectual indoielnic al articolului nu intru in argumente despre rolul avocatului, principii de reprezentare politica etc. Dar macar Dl Bichir ar putea face macar efortul sa scrie corect cele trei cuvinte in maghiara. Le gaseste in dictionarele gratuite de pe internet...

Friday, August 03, 2007

Del.icio.us

Astazi domnul Adrian Nastase scrie despre Aroganta ideologiei liberale. E amuzant din mai multe motive, primul si cel dintai fiind ca au loc dezbateri politice doctrinare - daca aceasta se poate numi dezbatere - in Romania, tara a flou-ului ideologic prin definitie. Al doilea motiv de amuzament este ca dl. Nastase aduce ca si contraargumente niste obiective ale politicii liberale din anii 30 legate de politica fata de minoritatile nationale. M-as fi asteptat la o dezbatere ideologica "contemporana", dar referintele la politici de acum 70 de ani nu sunt deloc lipsita de interes in cadrul unei discutii generale despre ideologii politice.

Primul contraargument, cel al preemptiunii statului asupra averilor imobiliare din regiunile de la granita in scopul colonizarii lor cu populatie romana pare intr-adevar un bun exemplu de antiliberalism. Dar nu din cauza politicii de colonizare per se ci din cauza nationalizarii, desi mi se pare ca termenul de nationalizare in contextul de atunci se refera mai degraba la "colonizare nationala" decat la trecerea proprietatii private sub controlul statului. Folosirea expresiei de "preemptiune a statului asupra averilor imobiliare" duce intr-adevar cu gandul la nationalizarea proprietatii private cum a fost facuta in timpul comunismului - clar antiliberal - dar asocierea acesteia cu "colonizarea nationala" ma face sa ma gandesc mai degraba la o redistribuire a proprietatii private de catre stat pe criterii de apartenenta etnica in care etnicii romani ar fi evident favorizati. Nu seamana a politica liberala si cu siguranta ceva nu e kosher la mijloc pentru ca nici pe liberalii romani din anii 30 nu-i vad ca pe niste adevarati liberali, dar nu vorbim despre acelasi fel de nationalizare ca si pe vremea comunismului.

Al doilea contraargument este mult mai slab pana nu a sta deloc in picioare. Se vorbeste despre o politica de stat a minoritatilor care face distinctia intre minoritatile nationale si minoritatile etnice provenite din imigratie. In cazul primelor "credinta catre statul national" este deja verificata, deci ele sunt recunoscute ca si minoritati nationale parte a statului roman, pe cand minoritatile etnice provenite din imigratie, fiind "indoielnice", trebuiesc integrate sau asimilate in cultura nationala, cea a majoritatii. O astfel de politica este coerenta cu pozitia liberala fata de minoritatile nationale din acea vreme - subliniez din acea vreme - in care statul national era vazut ca singura forma de organizare statala care asigura libertatile individuale. Si asta din motive bineinteles extrem de contextuale.

Despre evolutia teoriei liberale a drepturilor minoritatilor etnice de-a lungul timpului se pot spune o gramada de lucruri si deseori poate fi atacata ca fiind in neconcordanta cu libertatile individului. Dar dl. Nastase nu pare sa se lanseze intr-o astfel de intreprindere in replica data dlui. Orban, desi nu ma indoiesc de bogata sa cultura politica. In acelasi timp in peisajul politic se gasesc atat liberali de stanga cat si liberali de dreapta, probabil domnia sa invoca "aroganta ideologiei liberale" in calitate de liberal de stanga (termenul de liberal fiind asimilat cu PNL-ul dlui. Orban si nu cu liberalismul in sine) , situatie in care il invit sa-si exprime propria viziune asupra drepturilor minoritatilor etnice. Daca o face dintr-o perspectiva socialista, partida "arogantei liberale" in chestiunea minoritatilor e din start pierduta.

Despre politique

Diplomatia franceza in frunte cu Nicolas Sarkozy se afla in momentul de fata intr-o postura destul de stanjenitoare datorita contractului de vanzare de armament catre Libia care a iesit la lumina zilei tocmai cu ocazia operatiunii commando a cuplului prezidential francez de eliberare a infirmierelor bulgare si a doctorului palestinian acuzati de infectare cu SIDA a copiilor dintr-un spital libian pentru care se aflau incarcerati din 1999. Fie, o fi si asta un subiect, desi un contract de vanzare de armament in valoare de 300 de milioane de euro inseamna firmituri. Dar problema care se pune in discutie nu este atat contractul in sine ci lipsa de transparenta a statului francez si faptul ca acest fel de contracte nu sunt supuse aprobarii Parlamentului.

In paralel toata lumea trece pe langa faptul ca atat infirmierele bulgare cat si medicul de origine palestiniana au fost obligati sa semneze un document conform caruia renunta la dreptul de a ataca in justitie statul libian in Europei pentru tratament indecent, tortura sau detentie abuziva. Probabil ca documentul nu valoreaza mare lucru daca se demonstreaza ca a fost semnat sub presiune, probabil ca atacarea Libiei in justitie cu sau fara semnarea documentului este practic imposibila din motive financiare sau politice, probabil ca un eventual proces s-ar solda fara nici un rezultat din cauza dificultatii de a produce probe materiale, probabil ca acuzatiile infirmierelor si a medicului sunt pure fabulatii si incercari de a profita mediatic de contextul creat. Accept oricare dintre alternativele enuntate in ultima fraza, ma interpeleaza doar cum state liberale au putut sa acquiesceze la asa ceva. In acelasi timp probabil si detinutii de la Guantanamo au semnat hartii similare in conditii similare sau cel putin statul american s-a asigurat sa nu poata fi atacat in justitie a posteriori, who knows.

Castigul lui Khadafi nu este nici contractul de cumparare de armament, nici contractul nuclear semnat cu Franta si nici datoriile Libiei fata de Bulgaria care au fost anulate ci faptul ca se intoarce pe scena internationala cu zambetul pe buze intr-o pozitie de forta.

Patetici^3

Sebi si cru au astazi fiecare cate un exemplu stralucit de patetici, desi si alti termeni mai duri ar putea fi utilzati.

Secretul sondajelor secrete

La Roaitars, un rezumat scurt, la obiect si amuzant al povestii celor doua sondaje, Gallup si IMAS, care ii dau presedintelui Basescu doua procente de popularitate foarte diferite, 43% fata de 51%.

Thursday, August 02, 2007

Microsoft vs. Linux

Good question and good answer. Nobody wants to break copyright laws, right?

Wednesday, August 01, 2007

Ten Proofs that Google is God

By Sébastien Billard.

Monday, July 30, 2007

Pentru a imbogati perspectiva

Via Sorin Adam Matei, un articol al lui Sorin Ionita din EVZ de astazi despre rromi : Europa vrea cultura rroma fara rromi. Eleganta demonstratiei ca problema rroma este una europeana, expresia cu care SAM il gratuleaza pe Sorin Ionita, nu este deloc eleganta si nici macar foarte europeana. Autorul articolului din EVZ are o oarecare dreptate in momentul in care taxeaza ipocrizia vest- si est-europeana vis-à-vis de rromi: "cultura lor e apreciata dar sa nu-i vedem in fata ochilor". Sorin Ionita ia drept reper un recent tapaj mediatic legat de prezenta unei familii de tigani ardeleni in Irlanda. Bun, la acelasi capitol voi pune si "tapajul mediatic" local care a avut loc la Lyon recent tot legat de o asezare de rromi din Romania de la periferia orasului. In balanta statea pe de o parte evacuarea lor din motive sanitare si de ocupare ilegala a terenului respectiv, iar pe de alta parte integrarea copiilor rromi in sistemul de invatamant care ar fi amenintata de evacuarea familiilor. Deci nu toti europenii sunt snobi sau ipocriti si se pot gasi solutii cu putin efort si lobby. Din punctul acesta de vedere Sorin Ionita este "à côté de la plaque" si ii adresez intrebarea simpla si directa, "Dumneavoastra pentru ce solutie optati?"

In ceea ce priveste caracterul itinerant al populatiei rrome, o solutie pentru scolarizarea copiilor cred ca poate fi gasita fara mare greutate. E adevarat ca daca abordam problema la scara europeana, aceasta devine mult mai complexa pentru ca vorbim despre o deplasare prin mai multe tari cu sisteme educationale in limbi diferite. Dar in Olanda exista posibilitatea de scolarizare - intra-nationala daca o pot numi astfel - a copiilor proveniti din familii itinerante. E doar un exemplu, probabil facil, dar relevant pentru faptul ca solutii exista. De ce insist pe exemplul scolarizarii copiilor? Pentru ca totusi Sorin Ionita atinge o problema importanta in cazul populatiei rrome, cea "a pastrarii identitatii unei comunitati traditionale, versus asimilare in civilizatia contemporana". Dilema este aici, desi "asimilare" e un cuvant foarte prost ales, "modernizare" este mai adecvat, asimilarea este sinonima cu disparitia identitatii culturale a comunitatii si nu acesta este scopul. Modernizare inseamna in primul rand asigurarea dreptului de a repune in chestiune anumite practici traditionale care limiteaza libertatea individului in cadrul comunitatii din care face parte, iar educatia este mecanismul principal. Din acest punct de vedere Sorin Ionita amesteca magistral lucrurile. Spre exemplu, pastrarea si promovarea culturii muzicale rrome nu e deloc incompatibila cu generalizarea educatiei in randul femeilor rrome, educatie care ar sparge conservatorismul familiei traditionale. Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem in aceasta situatie este care ar fi optiunea femeii din familia traditionala rroma daca i-ar fi garantat accesul la educatie si la o cariera profesionala chiar impotriva traditiilor comunitatii sale. De-aici incolo putem porni dezbaterea. Si nu cred ca cei sapte copii ai familiei traditionale garanteaza supravietuirea culturii rrome.

RIP

RIP Ingmar Bergman.

Det sjunde inseglet

Ce nu inteleg si Clujul European

In primul rand nu inteleg de ce cru spune in postul ei urmatoarele : "cine spune ca brandul clujului trebuie sa fie orientat pe “oras universitar” cred ca vrea sa vanda clujul in aghires. sau in salaj." De ce "Cluj, oras universitar" ar fi ceva imbatranit si obosit. Daca e sa luam in considerare titulatura de "oras universitar" cred ca in sine este foarte buna si ca nu ea este cea care trebuie schimbata ci mai degraba felului in care sunt vazute si facute studiile universitare in Romania de astazi. Dealtfel cru atinge subiectul intr-o oarecare masura : "oras deschis, relaxat, in care intelighentia renunta la incrancenare si tinerii gasesc in universitati mai mult decat sereluri de dipolome." Eu as merge mai degraba pe "Cluj, oras multicultural" dar si in cazul acesta brandingul este una si punerea umarului la construirea unui Cluj multicultural este alta.

In al doilea rand nu inteleg de ce Vasile Racovitan simte nevoia sa-l aduca pe Adrian Paunescu in discutie relativ la acelasi subiect. Intr-adevar, U Cluj, Feleacul si Lucian Blaga pot fi considerate marci ale Clujului, dar nici pe departe niste componente de brand local exportabil si pe alte meleaguri. Fata de U Cluj multi clujeni - ma numar si eu printre ei - au un atasament emotional puternic dar anvergura echipei si impactul ei ramane pur local, despre Lucian Blaga habar nu am cati clujeni il vad pe scriitor ca si clujean, iar Feleacul inafara de a fi un deal nu e nimic mai mult. Mai degraba padurea Fagetul de pe Feleac are pentru mine o incarcatura emotionala mai puternica. In Romania altul este orasul de la poalele unui deal, Brasovul. Dar sa nu fiu atat de exclusivist, probabil si aceste marci ar putea fi componentele unui brand local, dar sunt departe de a fi pe primul loc. Iar poezia lui Adrian Paunescu vine ca nuca-n perete, scuzata sa-mi fie exprimarea, pentru ca de la un capat la altul nu face decat sa deseneze fortat si extrem de prost romanismul Clujului si nostalgia unui individ cu idei departe de a fi moderate si cu un trecut comunist de poet al palatului fata de care imi iau toate precautiile posibile inainte sa-i citesc vreo productie. Sa nu ne inselam asupra mesajului, de ce "Ros-galben-albastre sunt razele Clujui", pentru ca Adrian Paunescu s-a trezit brusc sa ranjeasca sarcastic la deviatiile nationaliste ale lui Gheorghe Funar? Good joke:)

In discutia de fata merita semnalat un material extrem de interesant pe care l-am descoperit anul trecut care vorbeste extrem de la obiect despre Clujul European. Este vorba de un text al lui Dan Strambu - care este si autorul unei Scrisori deschise adresata dlui. Primar despre Stema Clujului la care ader si eu - care trece in revista elementele urbanistice, istorice si culturale prin care Clujul ar putea fi promovat drept oras european. Cred ca nici o discutie despre brandul Clujului nu ar trebui sa treaca pe langa un astfel de text.

Mai mult decat excelent

Dintr-un post al lui Adrian Nastase de pe blogul personal, fraza de final care mie personal mi-a pus capac :

"Aseara, am petrecut cateva ore cu mai multi prieteni. Sigur ca, la un pahar de vin, am criticat cu totii guvernul, pe presedinte, si am gasit solutii miraculoase pentru tara. Dimineata, desigur, fiecare si-a vazut de drumul lui…"
Daca eu as fi spus o astfel de fraza atunci n-ar fi socat pe nimeni, dar cand vine de la un om politic cred ca denota o anumita problema. Practic dl. Nastase se (des)califica singur drept chibitz al scenei politice romaneasti, sa nu fie din nou o gafa revelatoare ca in cazul lui Mircea Geoana care a admis manipularea sondajelor de opinie publica de catre PSD inainte de 2004.

Phoenix Transylvania

Aurora scrie astazi pe Phoenix Transylvania despre Minoritatea necunoscuta.

Sunday, July 29, 2007

Song of the Day

Mai simplu decat atat nu se poate : "Quand on est con, on est con...".

Georges Brassens - Le temps ne fait rien à l'affaire