Friday, June 15, 2007

Canadian Thick Blood. Three Inches Deep.

Canadian Metal is something you wouldn't want to miss. So you wouldn't want to miss 3 Inches of Blood, Heavy Metal heavier than thou boosted by epic lyrics and two of the finest singers out there, Cam Pipe and Jamie Hooper. The first one is a long haired long bearded Rob Halford, nothing but the best. The second one is the secret dream of any Norwegian Black Metal band, the guy sings like someone was actually cutting his belly open. Majestic indeed! I encourage you to listen to their latest album which is being streamed on mp3.com. And of course you should definitely check out the magnificent Deadly Sinners song from their first album on YouTube.

Thursday, June 14, 2007

Slaba productie a Alinei Mungiu-Pippidi

Un articol extrem de slab din partea Alinei Mungiu Pippidi in Romania Libera de astazi, Intelectualii si puterea. Un raspuns pentru Doina Cornea. Despre luarea de pozitie a doamnei Doina Cornea cu prilejul referendumului pentru demiterea presedintelui Traian Basescu am mai vorbit aici si inca o consider cea mai buna si plina de common sense luare de pozitie a unei personalitati publice despre subiect.

Alina Mungiu-Pippidi incearca sa-i dea un raspuns pentru a justifica luarile de pozitie pro-Basescu ale intelectualilor romani si sprijinul pe care acestia i l-au oferit presedintelui pe durata campaniei. Dansa ofera cea mai originala explicatie de ce un intelectual trebuie sa il sustina pe presedintele Traian Basescu. Atentie :

"Draga doamna Cornea, aveti dreptate, intelectualul trebuie sa ramana critic la adresa sefilor de state sau guverne, ati fost si sunteti un model pentru noi in aceasta privinta. Dar luati in considerare si faptul ca oamenii il vor pe el, si nu pe Voiculescu, Tariceanu si Geoana. Se poate sa-si faca iluzii asupra lui, dar sigur iluzoriu e faptul ca poti construi ceva intr-o democratie contra vointei oamenilor. Oamenii vor ca Traian Basescu sa schimbe regulile jocului in politica. Dvs. va plac aceste reguli ale jocului? Nu credeti ca mai bine il ajutam sa faca asta, ca nu poti reusi asa ceva decat de pe o asemenea baza populara, decat sa dam apa la moara unei mari cardasii compuse din securisti, escroci si frustrati (ultimii cuprinzand multi prieteni comuni de-ai nostri)?"
In mod paradoxal asta nu inseamna diminuarea simtului critic in opinia danseia. Desi intre "a-l ajuta pe presedinte" si a-l ridica in slavi cu o lipsa totala de discernamant e o distanta de la cer la pamant, doamna Pippidi o compacteaza destul de rapid - vezi si sfarsitul articolului. Dar e prima data cand aud ca un intelectual trebuie sa isi bazeze optiunea politica pe altceva decat pe propriul rationament, in cazul de fata pe vointa populara si asta pentru ca suntem in democratie. E ciudata conceptia aceasta. Pentru mine un intelectual ar trebui sa-si foloseasca in primul rand rationamentul in definirea pozitiei sale publice - as zice ca e chiar o obligatie - pentru ca, spre deosebire de omul de rand, are la indemana toate uneltele (intelectuale) ca sa ia o decizie rationala si cat mai in cunostiinta de cauza. Altfel dictatura poporului in capul intelectualului imi seamana al naibii de mult cu o epoca nu demult apusa.

Ultimul paragraf este dezolant si te lasa fara nici un comentariu.
"Al doilea apel este catre diversi intelectuali amici ai mei. Prieteni, aveti tot dreptul sa-l admirati pe Traian Basescu. Trec cu vederea si daca spuneti da cand va ofera una sau alta dupa ce v-ati exprimat aceasta admiratie in mod indelungat, chit ca unii ar interpreta asta ca o plata."
Nu stiu ce a determinat-o pe Alina Mungiu-Pippidi sa ia aceasta pozitie atat de contradictorie si pana la urma nedemocratica - pentru ca tot o acuza pe Doina Cornea ca ar fi nedemocratica. Cred ca nu dorinta de a-i raspunde doamnei Cornea a facut-o sa scrie acest articol, ci mai degraba faptul ca se simte cu musca pe caciula si ii da dreptate in sinea ei. Iar prin aceasta miscare incearca de fapt sa ia ascendentul asupra interlocutoarei sale si sa devieze dezbaterea in alta directie.

Nicolas Sarkozy la G8

Tot pe acelasi subiect despre care am mai vorbit aici si aici, am gasit primul si cred singurul comentariu inteligent despre prestatia presedintelui Nicolas Sarkozy la conferinta de presa tinuta la G8. Le jour ou Sarkozy était "à côté de la plaque" in Courrier International. Nicolas Sarkozy nu era deloc sub influenta alcoolului, era euforic constientizand ca e prezent printre mai marii lumii, in fata unei audiente careia ii desfasura agenda personala mai degraba in calitate de om politic si nu in calitate de presedinte al Frantei. Nu vorbea Franta, vorbea Nicolas Sarkozy.

Le malaise venait du ton. Je l'ai dit dès la fin de la conférence à mon collègue Yves Petignat, aussi sur place pour couvrir le G8. L'hôte de l'Elysée était euphorique. Il planait. Au point de nous prévenir qu'il avait "gardé son calme" devant Poutine. Au point de demander, devant ses conseillers un tantinet éberlués, "si la diplomatie française peut lui accorder un peu de marge de manœuvre"… Ce Nicolas Sarkozy paraissait éberlué, bluffé, étonné lui-même d'être enfin là, dans ce "saint des saints" de la puissance mondiale. "Dans ce G8, on n'a pas une seconde, on court de réunion en réunion", a-t-il poursuivi. Regards déconcertés des confrères. Ce président-là ressemblait à un grand ado un peu perdu, sortant de sa pochette-surprise ses propositions pour sauver le monde : moratoire de six mois sur le Kosovo, annonce d'une prochaine visite au Royaume-Uni pour convaincre Gordon Brown de soutenir son "traité simplifié"…

Je l'ai, pour tout dire, vraiment trouvé à côté de la plaque. Pas alcoolisé. Plutôt survitaminé. Comme dopé. Quelque chose sonnait faux dans ses mots. Il n'était pas ce soir-là le chef de l'Etat français. Il était "Sarko" : cet énergique politicien qui vous veut du bien, vous sourit mécaniquement, est bourré de tics et ramène tout à lui : la victoire arrachée à Bush sur le climat, l'arrêt des souffrances au Darfour… Je l'ai suivi en campagne électorale, avec le correspondant du Temps à Paris Sylvain Besson. Il est comme ça. Il lui faut du pathos, de l'adhésion, une bonne dose de "Je", de "moi".

Wednesday, June 13, 2007

Ziare de calitate

Imi tot sta in sistem de ceva vreme expresia asta, "ziare de calitate", sper ca e doar un termen de specialitate in lumea jurnalistica si ca baietii nu inteleg sintagma mot-a-mot din moment ce intra in ea cam tot ce inseamna ziar central, orice aberatii ar publica. Ultima referinta am gasit-o la tolo. Sau daca chiar e inteleasa la propriu expresia, atunci sper ca se refera la calitatea printului sau a hartiei si nu la continut. Cum spunea Costi Rogozanu: "as vrea sa citesc ziare plicticoase şi de încredere în Romania".

Despre jurnalistii care merg online in Romania deschizandu-si bloguri. Sunt cam trei categorii. Cei care cauta o alta forma de exprimare incercand sa adauge ceva in plus scriiturii lor la ziar, cei care scriu despre piata media si vantura sintagma "ziarelor de calitate" pana la oripilare - lucruri cu adevarat plictisitoare si care cred ca nu intereseaza pe nimeni inafara de cei din bransa - si cei care folosesc spatiul online pentru o pretinsa libertate de exprimare in care deverseaza gunoaie sub masca incorectitudii politice. Primii sunt putini si putini dintre cei putini reusesc cu adevarat sa te lipeasca cu ochii de ecran prin ceea ce scriu. Cei din a doua categorie sunt neinteresanti, evident din punctul meu de vedere - nu ma intereseaza absolut deloc evolutia pietei media, procente si bani, atata timp cat nimanui nu-i ajunge la cap ideea de a introduce in ecuatie si calitatea continutului - dar reclama "bloggerul sclipitor, tânăr şi bine pregătit care să dea lecţii justificate presei, adică s-o taxeze pe probleme de fond". Problema de fond nici macar nu este una necunoscuta, problema e continutul, profesionalismul si responsabilitatea asa ca nu vad ce mai asteptati, sau critica constructiva trebuie neapara delegata unei instante exterioare pentru ca din sistem e imposibila? Iar cea de-a treia categorie, ehei cea de-a treia categorie, cum sa spun, daca n-ai altundeva unde sa te defulezi injurand o faci pe Internet lovindu-te cu pumnul in piept ca esti politically incorrect. Exemplu. Dupa revolutie toata lumea o dadea cu libertatea de exprimare, indubitabil unul dintre acquis-urile fundamentale ale revolutiei, dar din pacate putini si-au dat seama ca libertatea de exprimare publica obliga si la responsabilitate. Cei dintr-a treia categorie sunt acolo sa demonstreze on a daily basis ca decenta si masura sunt chestii expirate, valoarea e bocancul in gura si "futu-ti mortii ma-tii" (din exemplu citire).

Hotnews persista. In prostie.

Motto : Hotnews, cu tine sigur maine nu vom fi mai destepti decat azi.

Dupa articolul de ieri despre conferinta de presa a presedintelui francez Nicolas Sarkozy la G8, Hotnews recidiveaza cu multiple si repetate erori de apreciere si exprimare, toate indicii ale stupiditatii unora de pe la ei. Productia de astazi semnata Hotnews se numeste Betia lui Sarkozy infurie presa franceza.

Ni se spune ca in sfarsit un ziar francez, Libération, a reactionat, s-a infuriat impotriva belgienilor care "au aruncat piatra" si le-a servit-o inapoi dandu-le in cap cu exemplul politicianului belgian, Michel Darden, dand un interviu nitel obnubilat. Hotnews compara reactia celor de la Libération cu atitudinea de gradinita "ba tu esti mai prost!" si insista in a traduce inca o data (in)faimoasa fraza a prezentatorului RTBF cu "aparent, Sarkozy nu a baut la intalnirea cu Putin decat apa".

Se vede ca subtilitatea grosolana a articolului din ziarul francez a scapat traducatorilor Hotnews. Sa reluam titlul din Libération, Sarkozy ivre au G8: enquête sur la rumeur qui court le Net, care se traduce astfel : "Sarkozy beat la G8: ancheta asupra zvonului care circula pe Net". Articolul se concentreaza asupra amplorii pe care stirea RTBF a provocat-o pe Internet concretizata in numeroase posturi pe bloguri care reluau "stirea" RTBF si-l faceau pe presedintele francez cu ou si cu otet sau in mixuri ale imaginilor televiziunii belgiene pe cantece de betie publicate pe YouTube sau Dailymotion, toate aceste productii generand un trafic in consecinta. Articolul din Libération e scris chiar surprinzator de detasat, spune mot-à-mot "la balle est partie de la Belgique" expresie mult mai putin violenta decat aruncatul cu piatra pe care l-au inteles cei de la Hotnews - expresia franceza face referinta la un joc cu mingea pe cand expresia romana face referinta la lapidarea, iata intelegere deformata - iar clipul cu politicianul belgian nitel obnubilat este publicat de Libération (preluat de pe Dailymotion) ca explicatie, nota de subsol (1), la ironia din finalul reportajului initial de pe RTBF in care prezentatorul belgian afirma "Michel Darden a de la concurrence" (Miche Darden are concurenta).

Presa franceza a fost acuzata ca nu s-a aruncat imediat pe imaginile RTBF, ramanand in general sumara si circumspecta asupra subiectului, ca a avut aceasta atitudine pentru ca este la serviciul presedintelui sau pentru ca e cenzurata. Grow up! E clar ca presa franceza a privit circumspect si cu maxima rezerva o stire difuzata de o televiziune straina care face niste acuzatii extrem de grave la adresa presedintelui francez bazate pe orice altceva inafara de fapte : remarca ironica a unui prezentator de stiri si o interpretare usor tendentioasa a unor imagini rupte in totalitate de context (restul conferintei de presa nu apare in reportajul RTBF). Este vorba despre imaginea tarii tale pe plan international, iar ca jurnalist te gandesti de 100 de ori inainte sa te joci cu ea, asta se cheama responsabilitate. Libération explica de ce ei au decis pana la urma sa difuzeze imaginile, spun ca interesant in toata povestea nu a fost gradul de alcoolemie al lui Nicolas Sarkozy ci modul fantastic cum lucrurile s-au propagat pe Internet si amploarea pe care au luat-o. Poate cititorii de articole straine de la Hotnews vor corela aceasta explicatie cu articolul din ziarul francez la care au facut referinta. Inca o informatie care isi are interesul ei, Libération este un ziar de stanga si cel care a reactionat pana acum cel mai intens - nu pot sa spun dur - din toata presa franceza, deci nu pot fi acuzati nici de pro-Sarkozysm si nici de patriotism exacerbat.

Inca o data, felicitarile mele merg catre Hotnews.ro pentru exemplara mostra de profesionalism jurnalistic.

Tuesday, June 12, 2007

Petite leçon de français

Hotnews vorbesc si ei despre intrarea facuta de presedintele Nicolas Sarkozy la conferinta de presa de la G8 din weekend dupa o intrunire cu presedintele Vladimir Putin : Presedintele Nicolas Sarkozy, 'euforic' dupa intalnirea cu Putin. Interesul stirii? Vecinii belgieni de la RTBF, cu eternul lor simt al umorului putin decalat si nedotati de falsa pudoare franceza, au prezentat stirea cu urmatoarele cuvinte, sugerand subtil ca presedintele Sarkozy ar fi partajat cu presedintele Putin, pe langa apa, unul sau chiar mai multe pahare de alcool, ca doar Vladimir Putin in calitate de rus get-beget se deplaseaza la toate intalnirile diplomatice cu nelipsita sticluta de vodka la el gata sa impartaseasca partenerului de discutie vestita licoare nationala. Revenind la vorbele prezentatorului RTBF care au provocat un iures pe Internet reflectat in presa intr-o mai mare sau mai mica masura, acestea sunt :

"Je ne résiste pas à l'envie de vous montrer le début de la conférence de presse tenue par le président français, Nicolas Sarkozy, à l'issue de ce sommet. Il sortait d'un entretien avec son collègue russe Vladimir Putin et apparrement il n'avait pas bu que de l'eau".
Case closed in ceea ce priveste protagonistii directi ai povestii, jurnalistul belgian a oferit scuzele sale publice ambasadei Frantei la Bruxelles, Journalist apologizes over YouTube video of Sarkozy, iar purtatorul de cuvant al presedentiei Frantei a declarat ca nu sta in obiceiul Elysée-ului sa comentez glumele de prost gust (informatia in acelasi articol AFP).

Dar pe Internet, "Mon dieu, sur l'Internet!", au fost valuri si valuri. Cititori de toate limbile l-au facut pe "notre cher président bien aimé" cu ou si cu otet, beat, critza, mort de beat sau cum vreti sa-i spuneti. Trebuie spus ca in sprijinul "stirii", RTBF a difuzat imaginile de la inceputul conferintei de presa (vezi post-ul Hotnews) in care intr-adevar presedintele Sarkozy are o mimica neconcordanta cu ceea ce traditional se asteapta de la un oficial intr-o conferinta de presa. Spun asta in acest fel - puteti sa o luati ca eufemism, nu ma deranjeaza - pentru ca perceptia comportamentului lui Nicolas Sarkozy ca fiind sub influenta alcoolului a fost fundamental biased de felul in care jurnalistul belgian a prezentata stirea, "il n'avait pas bu que de l'eau" la intrevederea de la G8 cu Vladimir Putin. Sunt foarte curios ce-ar fi gandit capetele luminate ale distinsilor comentatori ocazionali si extrem de numerosi daca ar fi vazut filmuletele cu président Sarkozy fara sa li se sugereze nimic inainte. A doua parte a conferintei (al doilea filmultet din postul Hotnews) arata un Nicolas Sarkozy intr-un discurs clasic de conferinta de presa, stapan pe el si pe subiect.

Dar sa revin la titlul postului. Ceea ce m-a amuzat a fost sa gasesc in comentariile articolului Hotnews un schimb de replici centrat pe intelesul afirmatiei jurnalistului belgian : "apparrement il n'avait pas bu que de l'eau". Sa vedem ce se spune despre ea:) Mai intai in articolul Hotnews :
Prezentatorul nu se poate abtine de la comentarii dupa o asemenea gafa la nivel inalt si spune sa Sarkozy tocmai iesise de la o intalnire cu presedintele rus Vladimir Putin, dupa ce "aparent nu au baut decat apa".
Primul comentariu care sesizeaza ca ceva nu e in regula este cel cu numarul 17 :
"am comentarii despre traducerea din franceza a sintagmei "il n'avait pas bu que de l'eau", care nu inseamna, asa cum a tradus redactorul Hotnews, "nu a baut decit apa", ci "nu am baut numai apa". E o diferenta, nu? Mai controlati un pic nivelul redactorilor!"
In comentariul numarul 24 avem prima reactie, numarul 17 n-a inteles nimic:)
"Pentru nr 17 - traducereaHotnews "il n'avait pas bu que de l'eau" este corecta sub forma data (" nu a baut decat apa") ,asa ca mai studiat gramatica limbii franceze inainte de a face comentarii."
Comentariul cu numarul 28 este cel de-al doilea care sustine punctul de vedere exprimat in comentariul 17, dupa cel de la numarul 26. Dar el este connaisseur, bien sûr, traieste in Franta si simte nevoia si din pacate si-o afirma sus si tare. Din pacate trebuie sa il contrazic, franceza invatata la scoala in Romania te ajuta sa traduci aceasta subtilitate de limba pentru ca e un casse-tête preferat al profesorilor de franceza la extemporale :
"Confirm cele afirmate de nr 17 si 24 : Traducerea corecta este "se pare ca acesta nu bause numai apa" ! Pentru nr 26 : Franceza invatata la scoala nu te ajuta sa traduci subtilitati de limba ! Fa o vizita in Franta si convinge-te ! Eu stau de 8 ani in Franta si stiu ce spun."
Urmeaza comentariul 30 in acelasi stil cu 28, dar ceva mai agresiv. Dar cel mai delicios este de departe comentariul cu numarul 34 care sustine ca nu a fost nici o ironie in textul prezentatorului RTBF dar intelege exact pe invers (in)faimoasa expresie :
"comentatorul spune ".. et aparement, il n'avait pas bu que de l'eau..." ceea ce inseamna ( ironia este inclusa evident si accentuata si de intonatia frazei) ".. si in aparenta, nu bausera decat apa .. ". daca vreti sa mergem mai departe si sa disecam fraza comentatorul isi arata mirarea ( ca sa disimuleze ironia) ca Sarko poate sa se prezinte in halul asta doar din consumul de apa. ( evident sugereaza ca ei au baut alcool doar ca nu poate spune asta pe post)."
Bon, vecinii belgieni au facut inca o data o treaba unica pentru care merita kudos si din maini si din picioare. Dar cand si-au dat seama ca lucrurile au luat o amploare nedorita - un amuzament acid intern in Belgia pe seama lui Nicolas Sarkozy ar fi fost OK, in momentul in care s-a transformat in condamnare publica internationala nu a mai fost OK - au luat masura reala a lucrurilor si au dat dovada de recul. Dar, ca sa clarificam chestiunea de confuzie gramaticala, iata nuanta :
il n'avait bu que de l'eau = a baut numai apa (a baut apa si nimic altceva)
il n'avait pas bu que de l'eau = nu a baut numai apa (a baut si altceva inafara de apa)
E clar acum?:)

Monday, June 11, 2007

Prea multe filme despre comunism (II)

Continui post-ul precedent in care vorbeam despre filmul lui Cristian Mungiu, despre felul in care este vazut de el de unii - capitalizand de pe urma mizeriei umane a comunismului romanesc - despre ce altceva ar vrea ei sa vada si despre opinia mea vis-a-vis de "utilitatea" unor filme ca si cel recent premiat la Cannes.

Chatalin si Licurici vorbesc ambii despre 4 luni, 3 saptamani si 2 zile in acelasi fel ca si jaunetom, la care faceam referinta in post-ul precedent.

Chatalin : "Pe de alta parte, stau si ma intreb in ce masura e okay ca tragedia colectiva pe care am trait o in infectii ani '80, dominati de prostie si ura, de nimicnicie si paranoia, sa fie material pentru arta cinematografica comerciala, asa cum este aceea pregatita pentru vanity-festivaluri. Ce ma nemultumeste nu este atat munca acestor artisti (in fond, sunt liberi sa intreprinda ce vor in limitele legii), ci... cum sa zic?... pictoralul, coloristica din aceste filme cu succes de boxoffice. Le vad ca pe un fel de cheguevarrisme, asa ceva."
Licurici (despre Restul e tacere al lui Nae Caranfil, vizionat la TIFF) : "…am vazut, in sfarsit, la tiff, un film romanesc care nu are nimic in comun cu ce se intampla in cinematografia romaneasca in ultimii 17 ani. nu e gri, nu e minimalist, nu e despre comunism, nu e de “dupa blocuri”, nu e despre mizerie, nu e cu politisti si nici cu americani."
Vis-a-vis de ce spune Chatalin ma indoiesc tare ca filmul lui Cristian Mungiu e comercial - zic ca ma indoiesc pentru ca eu inca nu l-am vazut - dar probabil va fi unul cu succes de boxoffice (de mentionat, in Romania, altundeva nu). Va avea probabil succes din cauza statutului pe care l-a capatat in urma premiului obtinut si - sper eu - de asemenea datorita povestii pe care o povesteste, pentru ca eu cred ca exista public si pentru asta. Daca a fost distins la Cannes inseamna ca nu e un film doar despre comunismul romanesc sau est-european ci are in spate o poveste universala. Dealtfel filmele premiate recent la Cannes cu Palme d'Or - inafara de Fahreneheit 9/11 probabil - sunt departe de a fi filme cu succes de boxoffice, iar despre côté-ul vanity-festival al Cannes-ului - probabil vroia sa spuna "glamour" in loc de "vanity" daca se referea la "arta cinematografica comerciala" - sunt multe de spus si ar merita un post separat. Festivalul de la Cannes este in acelasi timp cel mai celebru festival de film din lume, dar si cel mai curios. Prezenta starurilor hollywood-iene este asteptata si vanata cu disperare, iar acestea nu se dezmint, trebuie sa apara la Cannes si o fac cu sarguinta an de an. In schimb juriul acorda Palme d'Or lui Cristian Mungiu, fratilor Dardenne si asa mai departe, iar Cannes ramane Cannes.

Dar sa revenim la subiectul initial. Sentimentul de a vedea altceva "pe ecranele patriei", adica mai multe Filantropici - film despre care am mai spus ca e excelent si acum astept cu nerabdare sa vad si ultima realizare a lui Nae Caranfil - e rezumat de Chatalin intr-un paragraf concludent :
"Bun, e clar ca nu ma pot detasa de ipostaza de subiect in toate filmele astea. Ma simt direct vizat, ma vad mereu chinuindu-ma sa ies din pielea unui personaj care mi-a fost impus arbitrar, aceea de om nascut intr-o societate ocupata abuziv de un grup de oameni prosti si rai. Ma vad in toate filmele astea, undeva in background, framantat si incapabil sa indrept o lume stramba."
Sentimentul de stagnare, nevoia de a vedea sintetizat ca lucrurile s-au schimbat si automat de a elimina un "mal de vivre" interior si interiorizat al unei parti a publicului, as spune in special cel tanar. Am fost frapat de cat de putina lume mi-a spus ca a vazut "Filantropica" in Romania cand am abordat subiectul. Dintre cei cu care am vorbit, mai multi au vazut "Moartea domnului Lazarescu", deci faptul ca a fost premiat la Cannes i-a facut mai mult marketing decat distribuitorul sau in Romania, desi filmul lui Cristi Puiu are in mai mica masura profilul unui film cu potential de succes la boxoffice decat cel al lui Nae Caranfil. De unde si concluzia ca promovarea este primul obstacol in aducerea publicului in sali, iar tonul filmului, "deprimant, gri si dupa blocuri" vs. "ironic si atasant fata de realitate" nu e nici pe departe printre cauzele cele dintai. De unde deduc ca public exista pentru ambele genuri de filme si ambele isi au rolul si necesitatea lor. In rest parerea mea despre "prea multe filme despre comunism" - sau prea multe filme gri - am expus-o mai pe larg aici.