Saturday, June 09, 2007

Le presa in le Romania

Citesc stirile sa mai vad ce se mai intampla. Citesc stirile despre Marsul Diversitatii si Marsul impotriva Diversitatii, desfasurat in paralel. Reiau doua titluri de articole :

BBC : Marsul Gay Fest a avut loc fara incidente majore
Hotnews : Marsul anti-homosexualitate, tulburat de incidente minore
OK, fiecare isi indreapta atentia inspre ceea ce crede el de cuviinta, un mars sau celalalt. Concluzionez ca ceva incidente au fost, dar nimic teribil nici de-o parte si nici de alta. Poate un pas catre normalitate, cel putin fata de anul trecut. Dar mai tarziu un alt titlu apare :
Hotnews : Bucuresti: Lupte de strada si zeci de arestari la manifestatia homosexualilor
Ridicare de spranceana. "Luptele si zecile de arestari" nu au avut loc in cadrul Marsului Diversitatii ci in randurile protestantilor. Protestantii erau intre randurile celor care marsaluiau organizat impotriva sau nu? Subtilitate de context care face toti banii si poate absolvi Hotnews de incoerenta sau pura stupiditate. Dar pana sa caut subtilitatea aceasta raman la titlurile articolelor. E destul de coerent sa spui "fara incidente majore" sau cu "incidente minore", pana la urma ne referim la aceleasi incidente si subtilitatea rezida in distinctia intre minimizarea sau punerea in evidenta a unor incidente care deduc ca sunt totusi marginale. Dar sa treci de la incidente marginale la "lupte de strada si zeci de arestari" asociate direct cu "manifestatia homosexualilor" e alta poveste. O poveste care nu mai tine de subtilitate ci de, politicos spus, incoerenta crasa. Restul concluziilor vi le las voua.

Dar chestiunea serioasa care merita discutata in situatia de fata este ca un mars al diversitatii - sau al homosexualilor sau al comunitatii gay, cum vreti sa-i spuneti - nu se poate desfasura in Romania de astazi fara incidente.

PS : Un alt titlu de adaugat la colectie, de pe blogul lui Andrei Badin, Fascistii lui Becali s-au batut cu jandarmii la marsul homosexualilor. OK, am inteles ca au fost incidente, dar intereseaza pe cineva - din presa evident - de ce naiba au marsaluit oamenii aceia la Gey Fest? Pentru ca daca doar "fascistii lui Becali", niste indivizi la fel de marginali ca si liderul lor, sunt subiectul care merita tratat in cazul de fata atunci attention deficit-ul cotidian al presei romanesti se transforma in perceptie deformata asupra realitatii.

Thursday, June 07, 2007

Tallica bis

Since I spoke about Metallica in my previous post, allow me to develop. Kids, you might want to consider going to bed if it's for Linkin Park or Korn that you go to see Metallica live or you might want to stay up and listen to the real shit.

YouTube is great as always and especially now since I was able to dig up some old Metallica stuff back from the beginning of the 80s, mostly bootlegs. And so you don't get too confused I'll say that my favorite Metallica album is the 1983 Kill'em All for many reasons but mainly because a) it features Cliff Burton (RIP) on the bass guitar and his smashing Anesthesia (Pulling Teeth) bass reverie, b) the lead guitar duties are handled by the infamous master axeman Dave Mustaine (he didn't participate at the studio recording since he was already kicked out of the band by that time but he did all the touring preceding it) who also co-wrote 4 songs on the album along with James Hetfield, c) it is fast, outrageous and abuses guitar solos, d) strangely enough it has the best sound quality Metallica was ever able to come up with and e) it's the no ballads album, very important. Of course I adore all the four pre 1991 Metallica albums - Kill'em All, Ride the Lightning, Master of Puppets and And Justice for All - but this is the one that really kicks ass.

Returning to YouTube, here's what I came up with. All of them are old recordings, many bootlegs, mostly noise, but you get a great feeling of what Metal is all about after seeing them. For whom the Bell Tolls (live 1986 with Cliff Burton), Metal Militia (live from 1983), Ride the Lightning (demo with Dave Mustaine on vocals), Anesthesia (Pulling Teeth) and Whiplash (live with Cliff Burton and Dave Mustaine), Motorbreath (live & old & shitty sound), No Remorse (live in 1983 with Kirk Hammett) and of course Master of Puppets (live in 1986 with Cliff Burton and Kirk Hammett). But my favorite one is the one below, No Remorse with Cliff Burton and Dave Mustaine, old and damn dirty bootleg:) Of course, since back then some of these are no longer exactly bootlegs since they have been included on DVDs and officially released, but at they are pure gold.

Tallica


After Apocalyptica, S&M and Beatallica, another band takes up the Metallica flag to carry it under a different musical form. Harptallica! Well, I won't say it's crap because it's not, I mean restekpa to any attempt to give new dimensions to Metallica's music and blabla. But while Apocalyptica was interesting and Beatallica was damn funny, Harptallica just gives me an eyebrow raising. I just wish that musicians who do these kinds of things/adaptations either create a brilliant reinterpretation or start listening to something else than Metallica, otherwise it just gets boring.

Wednesday, June 06, 2007

Le journalisme. Dans le Romania


Daca vrei sa-ti dai seama de masura in care gandirea si exprimarea a mare parte dintre jurnalistii romani cocheteaza cu rudimentarul - zic cocheteaza pentru ca nu-i suspectez nici de prostie si nici de lipsa de inteligenta - nimic mai potrivit decat niste doze bune de articole si reportaje despre suicid, iar dintre toate exemplele de suicid, cel al tinerilor/copiilor (de care au fost 4 cazuri recent in Romania) e optim pentru a testa ceea ce va spuneam. Tinerii si copiii se sinucid sau din dragoste, sau din cauza televizorului, sau pentru ca citesc Nietzsche si Kierkegaard, sau pentru ca pur si simplu sunt nebuni, explicatie oferita cu foarte multa generozitate de catre inevitabilul psiholog de serviciu care, atunci cand reuseste sa vorbeasca gramatical corect, nu depaseste subtilitatea si bogatia de idei a unui inginer. Oricare ar fi explicatia in mintea celor care scriu articolele, senzationalul e deja inceput inca dinainte de a asterne prima fraza pe hartie, deci tine-te bine la ce poti gasi dupa aceea. Dar noa, vorba licuricei, daca n-ar fi ei cine ti-ar mai spune pana si ora la care presedintele isi face cumparaturile la Selgros?

Tuesday, June 05, 2007

Prea multe filme despre comunism


Una dintre afirmatiile facute de Cristian Mungiu la conferinta de presa de la TIFF este urmatoarea
“Sunt prea multe filme despre perioda de dinainte, nu pentru ca regizorii s-au inspirat unii de la altii, ci pentru ca asa s-a intamplat si exista foarte multe subiecte de actualitate, netratate inca de cinematografie”.
Fiecare a inteles-o in felul sau, un exemplu este jaunetom. Sentimentul sau, calibrat pe declaratia lui Cristian Mungiu, se cam rezuma in paragraful acesta in care vorbeste despre California Dreamin', recent premiatul film romanesc la sectiunea "Un certain regard" la Cannes :
"Am vazut inca o productie in care dorinta regizorului si a scenaristului de a demonstra intregii lumi ca dispretuiesc maneaua a dat nastere inca unei capodopere de tip Kusturica in care mizeria si mizerabilul ocupa ecranul si minjesc tot ce poate fi minjit. (sa n’o aud pe aia cu Kusturica iubitorul de sirbi si tigani ca ma apuca amocul, omul e pur si simplu arogant)"
Citind acestea - il lasam la o parte pe Kusturica deocamdata, parerea lui jaunetom mi se pare exagerata si vis-a-vis de exploatarea mizerabilului si despre Kusturica - imi dau seama de ce jaunetom se bucura la auzul celor declarate de Cristian Mungiu. Rezumand, filmele romanesti despre comunism - si despre urmarile lui (tot de la jaunetom citire) - se construiesc cu o doza de perversitate pe un pitoresc al Romaniei care se naste din mizeria umana sau absurdul personajelor, Filantropica lui Nae Caranfil fiind un model mult mai bun de a spune povesti de acest fel. Cert, Filantropica e intr-adevar un film de exceptie, dar pentru mine nu e indeajuns.

Sa vedem cat de multe sunt filmele despre comunism- si despre urmarile lui - realizate dupa 1989 si mai ales, lucru foarte important, trecerea lor la public, impactul si rolul lor. Fara sa incerc sa acopar lista exhaustiva a acestora, fac apel la memorie. Ce-am vazut din categoria filme post 1989 despre comunism, sau filme care se petrec pe vremea comunismului : Balanta, Examen, Undeva in Est (colectivizarea de dupa razboi), Cel mai iubit dintre pamanteni (partea cu comunismul e minima), Sobolanii rosii, Dupa-amiaza unui tortionar, A unsprezecea porunca, E pericoloso sporgersi si daca imi mai amintesc altele voi completa lista. Ce n-am vazut din aceeasi categorie : Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii si 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. As pune intr-o categorie speciala alte doua filme pe care le-am vazut, Reconstituirea si A fost sau n-a fost, primul fiind facut in 1968 iar cel de-al doilea fiind despre revolutia din 1989 - sau cum s-a desfasurat ea la Vaslui - dar vorbesc despre el pentru coerenta ideii. Filme despre consecintele comunismului despre care vorbeste jaunetom nu amintesc aici, ma intereseaza doar prima categorie.

Eu am fost sincer surprins de declaratia lui Cristian Mungiu. Nu stiu cat inseamna "prea multe filme despre perioada de dinainte" dar pentru mine deocamdata sunt extraordinar de putine genul de filme pe care eu as dori eu sa le vad despre perioada de dinainte. Ce inseamna prea multe filme despre o perioada istorica in momentul in care despre WWII inca si astazi se fac filme, la 60 de ani, si inca filme excelente? Perioada comunismului din Europa de Est, a celei din Romania in particular, este inca foarte sarac reprezentata cinematografic din punctul meu de vedere. Ca sa ilustrez genul de filme pe care mi-ar place mie sa le vad despre acest subiect le-as numi "filme decomplexate", asta reprezinta pentru mine un bun film. De genul excelentului Das Leben der Anderen despre STASI-ul din Germania de Est sau minunatul A fost sau n-a fost, un film despre revolutie, nu despre comunism, dar o privire inapoi aspura istoriei definitiv lipsita de complexe de vreun fel. Sincera si cu un zambet decent pe buze. Si Examen intra in aceeasi categorie, un fel nou de a privi inapoi care nu vrea sa socheze neaparat prin suprateatralizarea situatiei din acea vreme - tendinta care oboseste la un moment dat oricat as aprecia Balanta - ci care cauta sa dea masura lucrurilor prin personaje construite minutios evoluand intr-un gri apasator cu o poveste in spate bine construita si sustinuta de la A la Z, cam aceasta este trasatura principala care o regasesc in acest gen. Asta nu inseamna ca nu s-ar putea face si comedii savuroase care sa nu riste sa se transforme in pure caricaturi grosolane. Dar genul acesta de filme, un fel decomplexat de a privi inspre istorie, au si un important rol de autocunoastere, pentru ca in lipsa unei reale istorii lipsita de complexe raman doar filmele, ceea ce face lipsa lor absolut critica. Si tocmai pentru ca filmul lui Cristian Mungiu pare un astfel de film, vreau sa-l vad neaparat. Probabil acest gen de filme ar face intrari in cinematografe daca ar fi bine promovate. Desi sunt filme de arta, filme relativ dificile in comparatie cu un blockbuster, ele in primul rand povestesc lucrurile intr-un fel excelent si captivant, cred ca acesta e asset-ul lor cel mai important, deci ar avea public.

Asa ca nu sunt destule filme despre comunism, sunt cateva, multe sau putine, cateodata sunt arta de dragul artei si in majoritatea cazurilor le lipseste povestea si povestitorul care sa tina spectatorul tintuit in scaun. E clar ca se simte nevoia de altceva si teaserul pana acum suna excelent, dar e doar un inceput.

Monday, June 04, 2007

Kidneys and Dutch


A very good post on the Econoclaste blog about human organs market written in reaction to the the recent Dutch "search for a donor" fake reality show. It basically sums up two other intersting pieces, one written by the Freakonomics authors and published in NY Times, Flesh Trade: Why Not Let People Sell Their Organs? and the other published by The Economist journal, Psst, wanna buy a kidney?.

Bottom line, it's about a "basic supply-and-demand gap with tragic consequences". While there is an increasing demand of human organs donors, the sole incentive for the suppliers (especially living ones) is altruism since financially based organ trade is forbidden by the law basically everywhere in the Western world, not in Iran however. It's rather interesting that people can freely sell their organs in that country but women cannot dissimulate the shape of their body from under the cloak they're wearing, but that's another issue. Selling organs raises some moral questions like merchandising the human body or that the most organ sellers would be poor while most buyers would be rich. In the same time merchandising human organs is already a common practice on the black market or in reward of a higher moral cause, altruism, and while poor people might find more financial incentives in selling their organs they could also be more in need of a transplant since they have more difficulties in paying themselves a good health insurance. Which leaves us with the repugnance argument which I understand. In the meantime selling sperm, selling eggs and even "renting a womb" are practices no longer considered repugnant. While abortion supporters brought up the argument of freely disposing of one's body, how else can one interpret selling organs for a transplant? So I'll go for repugnance, not morality, but this will soon change along with the society.