Saturday, May 12, 2007

Eloelitea


How to turn crappy disco mainstream into something very listenable and even more:) Alizée's Moi Lolita interpreted by Julien in this year's Nouvelle Star singing contest reality show... or something:) More of Julien's songs here.

Friday, May 11, 2007

Cine si unde se rupe

Romania

Incep cu articolul doamnei Alina Mungiu Pippidi din Romania Libera de ieri, Unde se rupe o tara, in care vorbeste despre fractura care apare in societatea romaneasca cu ocazia campaniei pentru referendumul din 19 Mai. Ea descrie fractura intre cei ce vor vota in favoarea demiterii presedintelui Basescu si cei ce vor vota impotriva ei rezumand consecintele :
  • votul impotriva demiterii va fi un vot de amendare a Parlamentului
  • votul in favoarea demiterii va contribui la defetismul general, la lipsa de incredere in politica romaneasca
Concluzia dansei este ca un referendum castigat de presedinte ne-ar evita de situatia cea mai grava, a generalizarii atitudinii defetiste, dar nu ar face lucrurile sa avanseze foarte mult. In acelasi timp, Alina Mungiu Pippidi afirma ca "suspendarea unui presedinte ales direct, fara motive legale temeinice, loveste in singurul instrument democratic pretuit de publicul nostru: votul direct pentru alegerea presedintelui".

Intr-un alt articol, Cristian Banu vorbeste cam despre aceeasi fractura din perspectiva campaniei presedintelui Basescu care o alimenteaza pe aceasta, Demonizarea celorlalti. Cristian Banu observa ca aceasta campanie se desfasoara pe principiul "cine nu este cu noi este impotriva noastra" radicalizand si isterizand suporterii presedintelui si in consecinta votul in favoarea demiterii presedintelui ar fi votul unor oameni care s-au saturat de permanentul zgomot, de permanenta stare de campanie alimentata de presedinte, optand in schimb pentru o liniste politica pe care autorul o califica de inevitabil mai evoluata fata de anii precedenti, chiar daca incompetenta ramane destul de generalizata printre alesii nostri.

Ca de obicei, adevarul e la mijloc si e dificil de cuantificat. Deminterea presedintelui va creste defetismul pentru unii, mai ales pentru cei care il considera pe presedintele Traian Basescu raul cel mai mic dintre doua rele si va reprezenta solutia cea mai de dorit pentru altii, cei care aleg sa se desparta de el pentru ca nu-i agreaza metodele, chiar daca ii pot acorda prezumtia bunelor intentii. Dar eu nu vad altenativa demiterii presedeintelui ca pe o situatie grava. Daca ne uitam 7 ani in urma, la rezultatul alegerilor din 2000 sau la bilantul guvernarii CDR, prima alternanta din istoria post-comunista a Romaniei, cred ca acela a fost momentul culminant al defetismului populatiei fata de politica romaneasca. Acum suntem mult avansati, nu cred ca lipsa de incredere va fi generalizata din moment ce exista oameni care vor vota in mod constructiv in favoarea demiterii presedintelui. Ramane totusi o necunoscuta, absenteismul. Daca acesta se va inscrie in limitele constatate pana acum atunci nu avem de ce sa ne facem griji prea mari, in schimb daca va creste sensibil atunci cred ca sunt motive sa incepem sa ne punem intrebari serioase despre cum functioneaza tara. Daca in schimb va fi simtitor mai mic, si eu as marsa mai degraba pe o astfel de alternativa, atunci indiferent de rezultat ne putem felicita electorii, avem o democratie care se insanatoseste:) Si merg pe ultima varianta pentru ca recent am avut ocazia sa constat ca political awareness-ul la romani este mai mare decat il banuiam. Dar cum observatia mea este unitara si nu generala, poate ar fi cazul sa nu am prea mari asteptari, nu-i asa?:)

Iar masura rupturii ne-o va da tot rezultatul referendumului, dar sunt de acord cu Cristian Banu cand spune ca discursul presedintelui divide, e inacceptabil pentru un sef de stat chiar si suspendat si nevoit sa-si recastige legitimitatea populara. Orice presedinte are de invatat din felul in care Nicolas Sarkozy si-a dus campania electorala, de la primul si pana la ultimul sondaj de opinie a fost invingator, a vorbit tot timpul alegatorilor pedagogic si succint si a raspuns concurentilor directi doar cand a fost provocat, omul s-a plasat din capul locului in postura celui care duce o campanie de presedinte. Bun, de atacuri si treburi mai mult sau mai putin curate se ocupau cei din rangul doi din partid, dar cand el era in lumina reflectoarelor era exemplar. Nu acelasi lucru s-a putut spune despre Ségolène Royal care a derivat intr-un "tout sauf Sarkozy" agresiv intre cele doua tururi de scrutin si rezultatele au fost mai mult decat concludente.

Franta

Continui despre Franta pentru ca doamna Pippidi a aruncat in articolul ei o fraza de care nu ma pot dezlipi foarte usor :
"Franta, vazuta de pe Dambovita, pare si ea o tara omogena, dar o fractura o traverseaza la mijloc, separand clasele antreprenoriale, de la cea mai de varf la cea mai marunta, de lucratorii din sectorul public, muncitori, minoritati. Alegerile franceze au aratat clar aceasta linie de ruptura ideologica."
Spun din capul locului ca nu impartasesc deloc viziunea dansei cu tenta marxista. E drept ca turul doi a opus un candidat de stanga unuia de dreapta, fiecare reprezentand doua viziuni diferite ale societatii. Dar daca luam lucrurile la bani marunti discurs protectionist vis-a-vis de globalizare de exemplu au avut ambii candidati. Mai mult, ambii au marsat pe insecuritate la momente diferite din campanie. Dar stanga franceza de astazi este o stanga cert revolutionara cand ne uitam spre extrema ei, dar nu-si mai are bazinul de alegatori centrat in "proletariat" ci mai degraba in functionarii publici. Nicolas Sarkozy si-a cautat electoratul nu doar in profesiunile liberale, in antreprenori si in "paturile instarite" - pe ei n-avea de ce sa-i caute pentru ca ii avea deja, ajungea sa-i pastreze - ci in randurile muncitorilor, direct la uzina, acolo unde sloganul "muncesti mai mult ca sa castigi mai mult" a avut un efect pozitiv. Si chiar in banlieues a functionat, pentru ca desi a promovat o imigrare controlata a mers pe valorizarea muncii, iar multi dintre cei din banlieue sunt francezi (proveniti din imigratie, dar francezi) pentru care factorul munca este un element de integrare in societate mai mult decat izolarea lor pe criterii de rasa sau origine ar fi un factor de izolare. Mai mult, in centrul (in)faimoaselor ciocniri cu politia din marile orase ale Frantei din zilele urmatoare alegerilor s-au situat anarhisti si militanti de extrema stanga. Pentru o intelegere mai buna a presupusei fracturi iata un sondaj post-electoral despre demografia votului din 6 Mai. Reiau cifrele despre distributia votului pe categorii profesionale :
  • artizani si comercianti : 82% Nicolas Sarkozy
  • agricultori : 67% Nicolas Sarkozy
  • profesiuni liberale si cadre superioare : 52% Nicolas Sarkozy
  • profesiuni intermediare : 51% Ségolène Royal
  • angajati : 51% Ségolène Royal
  • muncitori : 54% Ségolène Royal
Evident tendinta diferitelor categorii profesionale de a vota stanga sau dreapta se pastreaza, dar proportiile vorbesc de la sine. In categoriile in care stanga obtine de obicei scoruri bune Ségolène Royal n-a reusit sa marcheze puncte importante atat de bine fata de cum a facut-o Nicolas Sarkozy cu categoriile in care de obicei voteaza la dreapta. Semn ca Petit Nicolas a mancat voturi serioase stangii cam de peste tot, inafara probabil de tinerii intre 18 si 24 de ani care au votat pentru Ségolène Royal in proportie de 58%.

Ca sa termin pe acest subiect, fractura nu a fost, Nicolas Sarkozy si-a castigat postul de presedinte pe merit mergand de la cap la coada pe programul si personalitatea lui intr-o alegere in care absenteismul a fost de doar 15%. In cifre absolute a avut cu 3 milioane de alegatori in plus fata de Ségolène Royal. Dar, si aici intervine greul, prestatia lui ca presedinte al republicii si felul in care va conduce reforma promisa vor fi elementele decisive care ne vor arata daca este sa nu o fractura in societate. Dupa cum spune Cristian Banu ca Romania nu are nevoie de o revolutie ca sa se rezolve criza, nici Franta nu are nevoie de o revolutie ca sa se reformeze si prima responsabilitate a presedintelui Nicolas Sarkozy este de a nu duce lucrurile intr-acolo incat sa fie nevoie de una.

Grave Digger la Cluj

Grave Digger vor canta la Maximum Rock Fest Open Air ce va avea loc la Cluj intre 10 si 12 Iulie (via Metalhead.ro). Mergeti! Mergeti! Daca as fi in Cluj in perioada aceea eu sigur as merge:)

\m/

Thursday, May 10, 2007

O inotatoare in locul alteia


A doua stire a weekend-ului trecut in Franta, dupa alegerea lui Nicolas Sarkozy in functia de presedinte a statului, a fost ruptura dintre inotatoarea Laure Manaudou si antrenorul ei Philippe Lucas soldata cu dezertarea primeia in tara vecina si transalpina Italia. Pentru cei care nu stiu, Laure Manaudou este un fel de Ian Thorpe sau Michael Phelps in varianta feminina franceza. E o intreaga poveste romantata la mijloc de care va scutesc pentru ca stirea zilei e alta:) Urmatoarea eleva a antrenorului Philippe Lucas este Camelia Potec, inotatoarea romanca premiata cu aur la Jocurile Olimpice de la Atena din 2004 la 200 de metri liber. Asa ca prevad niste suprize de proportie la JO de la Peking din 2008 din doua motive. Camelia Potec are un potential enorm si cred, sau cel putin sper, ca va da totul pentru a se pregati pentru JO, iar noul ei antrenor este - daca mai trebuie repetat - omul care a format-o pe Laure Manoudou si a dus-o la nivelul excelent la care se afla, crema cremei natatiei in momentul de fata. Succesul nu e garantat doar de un antrenor bun si de o eleva cu potential, ci si de felul in care cei doi vor reusi sa colaboreze, iar Philippe Lucas este un individ extrem de exigent, dificil, straightforward si care nu menajeaza pe nimeni nici in privat si nici in mass-media. Oricum, lucrurile se arata promitatoare si ne vedem la anul pentru corolar:) Stirea integrala aici.

Am inceput sa scriu despre multe lucruri care mi-au fost inspirate de situatie dar le-am lasat balta. Probabil mai tarziu...

Update. Cum va spuneam, Philippe Lucas nu e omul care sa-si menajeze sportivii, dovada si declaratiile lui recente despre dezertarea lui Laure Manaudou : "Ea pleaca pentru ca vrea sa munceasca mai putin. Fuge de munca" sau "Astazi ea nu mai este o inotatoare, nu mai este o atleta". Mai multe detalii aici. Camelia, acum stii in ce te-ai bagat:)

Wednesday, May 09, 2007

Traian Basescu fata in fata cu jurnalistii


Ieri seara la TVR in emisiunea Intre Bine si Rau realizata de Liviu Mihaiu, presedintele Traian Basescu a avut ocazia sa raspunda intrebarile mai multor jurnalisti : Victor Ciutacu, Traian Razvan Ungureanu, Catalin Tolontan, Corina Dragotescu si Laurentiu Ciocazanu. A fost o "discutie", mai degraba un schimb in diagonala destul de segmentat cu intreruperi dese, din care am retinut destul de putine lucruri constructive, dar totusi cateva lucruri merita mentionate.

Traian Ungureanu a vorbit destul de putin, chiar foarte putin, si a insistat pe singurul subiect de discutie care merita abordat, din punctul sau de vedere. Decizia de suspendare a presedintelui de catre Parlament pe care a calificat-o ca si "dreptul de a trage cu pistolul doar pentru ca il am in mana". Toata lumea a fost de acord cu el, decizia Parlamentului a fost una politica, nebazata pe incalcarea Constitutiei de catre presedinte. Si subiectul s-a incheiat aici. In acelasi timp, din moment ce Constitutia este cea care ofera dreptul de a trage cu pistolul doar in virtutea faptului ca ai unul, restul sunt povesti despre sexul ingerilor, ca sa-l parafrazez pe Iosif Boda. Nu sunt discutii inutile, sunt niste probleme care trebuiesc abordate din nou cu cea mai mare seriozitate in momentul in care se va lua in serios modificarea legii fundamentale. Dar acum subiectul principal este ce ne facem dupa 19 Mai.

Cordina Dragotescu a pus doua intrebari excelente. Prima, care a fost pusa si de Laurentiu Ciocazanu si de Victor Ciutacu in repetate randuri, a fost legata de amenitarile presedintelui din timpul campaniei ca va dezvalui lucruri "necurate" despre cum functioneaza guvernul, despre oligarhi, despre relatiile lor cu politicul. Traian Basescu a raspuns tot timpul deviind intr-un discurs de principii, plin de generalitati si populist, despre cum unii oameni de afaceri sunt avatajati prin ordonante de urgenta care le sterg datoriile, cum il manevreaza pe premier, cum clasa politica e plina de scarbavnici fosti colaboratori cu Securitatea (mai precis in numar de 100 in Parlament) etc. Da, presedintele Basescu pare sa stie multe, cel putin asa sustine peste tot unde cuvanteaza, dar nu spune nimic concret. Pentru spectator e cel putin frustrant si chiar indoielnic, mai ales ca aceste afirmatii sunt facute in timp de campanie. Transparenta nu exista la presedintele Basescu dar vrea sa fie reinvestit cu puterea de a fi singurul luptator impotriva coruptiei.

O alta intrebare foarte interesanta, acum ca dscutiile despre sexul ingerilor par sa ia sfarsit, a fost legata de ce ne va oferi perioada de dupa 19 Mai in ipoteza in care Traian Basescu ramane presedinte. Din punctul meu de vedere e un lucru esential, pentru ca oricat i-am scarbavnici pe marsavii cei 322 sau oricat l-am besteli pe presedintele jucator, referedumul este - cel putin teoretic - o alegere politica foarte importanta intre doua modele. Intre cel propus de oamenii politici care doresc inlaturarea lui Traian Basescu si cel propus de presedinte. Despre primul sper ca vom afla mai multe de la Mircea Geoana in "Intre Bine si Rau"-ul de saptamana viitoare. Despre cel de-al doilea n-am aflat ieri mai nimic. Conform propriilor lui declaratii, Traian Basescu va ramane la fel de intransigent si nu va negocia cu partidele. Aflam ca va incerca stabilirea unei majoritati parlamentare (numai el stie cum) pentru modificarea Constitutiei si introducerea votului uninominal, in ce fel nu e clar. Ieri seara a declarat ca Romania nu poate fi nici republica parlamentara (datorita cotei mici de incredere de care nu se bucura Parlamentul) si nici o republica prezidentiala de felul SUA. Atunci ce? Amintesc ca mai exista un fel de republica prezidentiala (sau semi, nu conteaza) mai aproape de Romania, in Franta. Acolo presedintele are initativa legislatva, are puterea de a dizolva guvernul si cea de a dizolva Adunarea Nationala (echivalentul Camerei Deputatilor) si de a convoca alegeri anticipate. Sporirea puterilor presedintelui l-ar satisface totusi pe Traian Basescu, dupa cum a declarat tot ieri intr-o intalnire cu Grupul pentru Dialog Social (via Andrei Badin). Dar toate astea seamana iarasi a strategie electorala confuza.

De departe cea mai interesanta interventie a avut-o Catalin Tolontan. Se pricepe si la altceva decat fotbal:) El a remarcat ca in toate discursurile sale, presedintele TraianBasescu, prin referirea repetata pana la saturare la relatiile "necurate" dintre economic si politic, diabolizeaza de fapt capitalul si mijloacele economiei de piata prin care acesta este produs. Mai exact 10% din discurs si-l petrece laudand sanatatea economiei private din Romania si restul 90% o diabolizeaza. Presedintele a ajuns intr-un final sa spuna (din nou, vorbe culese din vant pentru ca pe ce se bazeaza nu e deloc clar) ca 90% din banii facuti din afaceri in Romania sunt bani corect castigati. Restul de 10% fiind prin coruptie, frauda sau imixtiunea nefasta dintre politic si economic din interese personale. Ciudat ca un presedinte sa participe la escaldarea unei situatii politice pana la provocare unui blocaj politic extrem de nefast pentru tara pe care o conduce pentru o piata care este "nesanatoasa" in proportie de 10%. Uitandu-ma la cifrele inaintate de Traian Basescu as spune ca Romania n-o duce tocmai rau, ca lucrurile merg in directia cea buna si ca presedintele doar se discrediteaza singur prin actiunile sale. Exista si alternativa ca a dat-o in bara cu raspunsul si de data aceasta.

Cum spuneam, saptamana viitoare e randul lui Mircea Geoana, presedintele PSD. Podcastul emisiunii de ieri poate fi vizionat pe site-ul TVR.

Monday, May 07, 2007

Phoenix Transylvania


Astazi scriu pe Phoenix Transylvania despre predarea limbii maghiare in scolile romanesti.

Economist Intelligence Unit despre Romania


Inca un briefing pertinent despre Romania pubicat de Economist Intelligence Unit, Romania's scrappy politics. Pornind de la ipoteza ca referendumul din 19 Mai nu va duce la demiterea presedintelui Traian Basescu se concluzioneaza ca sunt mici sperante ca reforma in Romania sa avanseze, deci blocajul politic ar continua. Exactly my point.
"It is difficult to imagine Mr Basescu resuming his duties chastened by the experience; it is simply not in his character. He might curb his most aggressive instincts a little, but he seems likely to continue his assault on the government with the aim of ensuring that his own party, the Democratic Party, emerges as the ruling force after the parliamentary election due in 2008.

Parliament, for its part, is unlikely to soften its opposition to the abrasive Mr Basescu. Three hundred and twenty-two of parliament’s 465 deputies voted to impeach the president. It is telling also that they did so despite knowing that a referendum would almost certainly fail. Quite simply, they could not stop themselves from seeking revenge on the man who has lambasted them in the most vociferous and contemptuous manner since becoming president. It thus appears that Romania is destined to struggle on with an unstable minority government and tensions between president and parliament. As such, there is little reason to be hopeful that the country’s reform drive will get back on track anytime soon."

French Elections, Aftermath

The conservative Nicolas Sarkozy, right wing UMP party candidate, won yesterday's runoff of the French presidential elections with a clear 53,06% against 46,94% for Ségolène Royal, the left wing Socialist candidate.

What next?

The Right

For the right wing UMP party it is now imperative to gain the majority in the next June's legislative elections. Before that, soon after May 16, the day of the power change at Elysée, a new government will be appointed. Mr. Sarkozy established a 100 days deadline to pass the laws needed to put in practice the major measures of his program. The expectations of the population are indeed huge if we look at the impressive 84% turnout in the runoff, so the hardest part begins only now for Mr. Sarkozy. A change in how politics has been done in France for the last twelve years of Jacques Chirac reign cumulated with the fourteen years of François Mitterand before him. Then Mr. Sarkozy is expected to tackle France's general malaise about high unemployment rate, low economic growth and a the highly sensitive and un-dealt-with immigration and social integration issues. Whether he will live up to the task is uncertain, but for now he managed to convince a large majority that he's the right person for the job.

Mr. Sarkozy's election is also a huge victory for his party, UMP, largely defeated in last year's regional elections. His victory gave the image of a new French center-right which doesn't avoid issues like immigration, authority of the state and national identity, which are the traditional themes of the far right National Front (FN) party. And yesterday's vote proved that people want this issues to be discussed openly in French politics and, most important of all that, solutions are expected.

The Left

Ségolène Royal losing the elections speaks for itself about the critical situation of the French Socialist Party (PS), this begin the third consecutive presidential election they loose since 1995. Mme. Royal's defeat is due to two factors. First of all she didn't have the full support of the big central personalities of the PS, heavily polarized between those wanting to reform the party, like Dominique Strauss-Khan, and those old-school socialists like Laurent Fabius who want to take it even more to the left. It is also her fault because she imposed herself as a reformist leader against the traditional socialist leaders, the elephants as they are called, therefore becoming completely isolated. The second reason is the lack of a program. Mme. Royal proposed the French voters a "presidential pact" of 100 points many of which were classic left wing proposals of increased spending without concentrating on the financing nor the benefits.

So the wind of change is again blowing on the left, and I hope that this time it's for good. Because the French left still impregnated with Marxist ideals is a left which no longer talks to the people, "the working class". French left needs its own Bad Godesberg, reforming into a modern left, a Social Democrat one, which must understand that wealth redistribution goes hand in hand with economic growth. But this time the surprise might come from the centrist François Bayrou and the new party he will announce on Thursday, Mouvement Démocratique, which he seriously intends to place in the opposition in the future parliament. And if he becomes the carrier of the new Social Democrat change he will badly damage the socialists.

The People

What struck me the most yesterday night was the impressive sympathy Mr. Sarkozy has created, 30.000 people were present at the party/concert organized at Paris in Place de la Concorde where he appeared around 11PM for a short but electric and emotional speech. In the meantime, in Place de la Bastille there were only 300 people giving some serious headaches to the riot police, the numbers being approximately the same in other cities, Marseille or Toulouse. Police reports say they were anarchists and far left activists.

But I saw also sad and revolting things, like young socialist supporters in front of the PS headquarters in Paris having written "Ashamed to be French" on their forehead or the aforementioned rioters burning French national flags in Toulouse.

Sunday, May 06, 2007

French Elections, Final Results

Nicolas Sarkozy : 53%
Ségolène Royal : 47%

Turnout : 85,5%

French Elections, Second Round

19:00 The estimation of the final turnout is 85,5% compared to 83,8% in the first round. It is the third highest ever in France (85,85% in 1981, 87,33% in 1974).

17:00
The turnout at 5PM was 75,11%. Two weeks ago it was 73,87% at the same hour. It's sure that people didn't listen to Jean-Marie Le Pen's call to abstain. The French-speaking Belgian TV network RTBF will give the first estimates of today's poll at 6PM. They can, they're in Belgium, in France results cannot be published before 8PM when all the voting bureaus are closed.

12:00
The turnout at noon was 34,11% compared to the 31,21% of the first round at the same hour.