Thursday, September 13, 2007

Encore Sébastien Chabal

Un excelent articol despre diferitele niveluri de a intelege un sport colectiv (cel de rugby in particular) si nivelul la care media se plaseaza, adica inspre cel mai de jos, cel emotional. Capul rautatilor e din nou Sébastien Chabal, iar articolul se intituleaza "Chabal, ou le rugby pour les Nuls (ma régression conative)". Secventa emotionala de nivel 1, sau zero, dupa preferinte :

"Et puis, la lumière est venue. Un démon surgi de je ne sais quelle caverne, joueur en bleu paré d’une toison à faire frémir les Jackson Five et à la barbe plus épaisse que celle des ZZ-top, sorte d’hybride entre Achille, Jésus et Schwartzenegger, déchire le rideau défensif anglais, se débarrasse des défenseurs comme d’autant de moustiques collés à son short, et s’en va planter le ballon dans l’embut adverse."
Si acum explicatia :
  • Nivelul 1 in care telespectatorul nu cunoaste mare lucru din regulile jocului si percepe doar dimensiunea emotionala si fizica.
  • Nivelul 2 este o etapa "functionala" in care spectatorul cunoaste suficient regulile incat sa inteleaga o anumita decizie a unui jucator pe teren.
  • Nivelul 3, etapa "tehnica" in care spectatorul poate aprecia gesturile tehnice ale jucatorului pe teren.
  • Nivelul 4 este unul de intelegere "strategica" in care se constientizeaza miscarea colectiva a echipei care se soldeaza cu o actiune individuala reusita.
  • Nivelul 5 este unul de "expertiza" in care telespectatorul intelege miscarile strategice ale antrenorului, cum ar fi alegerea momentului de a inlocui un jucator cu altul.
Asta ma face sa ma gandesc la ce nivel sunt eu cand ma uit la un meci de fotbal, pentru ca la rugby sunt atat de afon incat mi-e suficienta contemplarea lui Chabal sau privelistea echipei Noii Zeelande:) Dar totusi cred ca motivationala cu Sébastien Chabal inaintea unui campionat mondial ar fi fost mult mai potrivita decat citirea scrisorii lui Guy Môquet. Nevertheless I'm a Chabal fan, imi asum nivelul zero la rugby:)