Monday, August 06, 2007

Europa si Islamismul

Matei Visniec scrie in Romania Libera despre o deficienta cronica in luarea de pozitie a intelectualilor occidentali fata de islamism, Confruntarea frontala de idei. El acuza lipsa confruntarii frontale a ideilor in batalia Occidentului impotriva terorismului, lipsa ce deplaseaza confruntarea pe campul militar decat cel filosofic, si o pune pe seama excesului de pocainta a intelectualilor de stanga fata de epoca coloniala si pe dictatura political correcteness-ului.

Dl. Visniec a atacat un subiect extrem de complex iar argumentatia lui are cateva puncte bune dar si cateva lipsuri si in general cred ca amesteca putin lucrurile.

Pentru a descrie criza actuala de idei in confruntarea cu islamismul radical, dansul face elogiul istoriei Ocidentului care "este sinonima cu un lung sir de batalii necrutatoare duse pe taramul ideilor" : miscarea protestanta, iluminismul, denuntarea absolutismului, revolutia franceza, separarea puterilor in stat, emanciparea femeii, lupta impotriva comunismului si a nazismului sau recunoasterea drepturilor omului. En contrepartie Matei Visniec ataca "explicatia mecanica" care s-a format datorita autoflagelarii promovata de intelectualii de stanga fata de perioada coloniala care justifica lipsa de democratie din anumite tari din lumea a treia sau lipsa de separare dintre religie si stat in unele tari din lumea musulmana. Matei Visniec face o apropiere nenaturala intre mecanismul reformei societatilor occidentale si lipsa de modernizare a unor tari din lumea a treia. In primul caz este vorba de un mecanism intern, liberalizarea si democratizarea societatilor occidentale a venit din interior cu sprjinul ideilor filosofice, in cazul modernizarii altor societati, cum ar fi cele islamice, intelectualii occidentali ar actiona ca mecanism extern. E absurd ca din exterior sa emiti pretentia sa vrei sa modernizezi o societate, nevoia de liberalizare si democratizare trebuie sa vina in primul rand din sanul societatilor islamice, iar apoi statele occidentale o pot sprijini, eventual si cu sprijin militar daca acesta este cerut sau obiectiv necesar. Fara un curent intern de modernizare poti filosofa la nesfarsit din exterior. Mai apoi separarea dintre stat si religie nu este valabila intregii lumi, la conducerea Turciei se gaseste de exemplu un partid mildly islamist plebiscitat din nou foarte recent prin alegeri democratice. A promova un discurs al separarii dintre stat si religie intr-o tara islamica ce nu da semne ca si-ar dori acest lucru e o greseala fundamentala.

Cand vorbeste in schimb de autoflagelarea promovata de intelectualii de stanga - si avand in vedere ca domnia sa locuieste la Paris banuiesc ca se refera in primul rand la Franta - Matei Visniec are o doza de dreptate. Din recentele alegeri prezidentiale franceze castigate de Nicolas Sarkozy cu un discurs cu componente nationale si care si-a si axat o parte din programul politic impotriva acestei tendinte de autoflagelare se vede clar ca acesti intelectuali de stanga sunt departe de asteptarile populatiei. Asta nu inseamna ca ei ar trebui sa renunte la punerea in discutie a perioadei colonizarilor, ci doar sa o abordeze cu mai multa masura si cu o punere in context mai responsabila si in special construind o viziune contemporana a politicii statelor occidentala fata de fostele colonii in spiritul justitiei.

In ultimul rand Matei Visniec amesteca politica statelor occidentale fata de tarile musulmane cu problematica interna a populatiei musulmana in statele vestice. Islamismul radical nu este o problema structurala a statelor occidentale si acesta este combatut chiar si de comunitatile musulmane din aceste state. Dar "corectitudinea politica" pare intr-adevar o problema. In Franta de exemplu nu exista statistici publice pe criterii de rasa sau religie, in discursul public populatia neagra sau magrebina nu este numita deloc in acesti termeni - probabil dintr-o frica stupida de a "atenta" la secularitatea statului - si se prefera de departe abordarea sociala, dealtfel e singura. Aici dl. Visniec pune punctul pe i. Intr-adevar, problemele sociale sunt mult mai des intalnite in populatia magrebiana si cea neagra, dar integrarea lor in societatea franceza nu sta numai in rezolvarea problemelor lor sociale (educatie, discriminare, accesul pe piata de munca) ci si in integrarea lor culturala, destul de ocultata din moment ce religia e o componenta importanta a culturii acestor populatii iar statul francez este unul laic and proud of it.

Cum spuneam, subiectul abordat de Matei Visniec este foarte dificil, iar abordarea este relativ confuza. Dar inainte ca intelectualii occidentali sa teoretizeze lupta impotriva terorismului si islamsmului radical sau modernizarea tarilor musulmane, task-ul cel mai greu ii asteapta chiar acasa in furnizarea unei viziuni coerente asupra integrarii populatiei negre sa musulmane in democratile occidentale, integrare care nu poate sa neglijeze componenta religioasa a culturilor si nici cultura in sine a acestor minoritati.