Tuesday, June 05, 2007

Prea multe filme despre comunism


Una dintre afirmatiile facute de Cristian Mungiu la conferinta de presa de la TIFF este urmatoarea
“Sunt prea multe filme despre perioda de dinainte, nu pentru ca regizorii s-au inspirat unii de la altii, ci pentru ca asa s-a intamplat si exista foarte multe subiecte de actualitate, netratate inca de cinematografie”.
Fiecare a inteles-o in felul sau, un exemplu este jaunetom. Sentimentul sau, calibrat pe declaratia lui Cristian Mungiu, se cam rezuma in paragraful acesta in care vorbeste despre California Dreamin', recent premiatul film romanesc la sectiunea "Un certain regard" la Cannes :
"Am vazut inca o productie in care dorinta regizorului si a scenaristului de a demonstra intregii lumi ca dispretuiesc maneaua a dat nastere inca unei capodopere de tip Kusturica in care mizeria si mizerabilul ocupa ecranul si minjesc tot ce poate fi minjit. (sa n’o aud pe aia cu Kusturica iubitorul de sirbi si tigani ca ma apuca amocul, omul e pur si simplu arogant)"
Citind acestea - il lasam la o parte pe Kusturica deocamdata, parerea lui jaunetom mi se pare exagerata si vis-a-vis de exploatarea mizerabilului si despre Kusturica - imi dau seama de ce jaunetom se bucura la auzul celor declarate de Cristian Mungiu. Rezumand, filmele romanesti despre comunism - si despre urmarile lui (tot de la jaunetom citire) - se construiesc cu o doza de perversitate pe un pitoresc al Romaniei care se naste din mizeria umana sau absurdul personajelor, Filantropica lui Nae Caranfil fiind un model mult mai bun de a spune povesti de acest fel. Cert, Filantropica e intr-adevar un film de exceptie, dar pentru mine nu e indeajuns.

Sa vedem cat de multe sunt filmele despre comunism- si despre urmarile lui - realizate dupa 1989 si mai ales, lucru foarte important, trecerea lor la public, impactul si rolul lor. Fara sa incerc sa acopar lista exhaustiva a acestora, fac apel la memorie. Ce-am vazut din categoria filme post 1989 despre comunism, sau filme care se petrec pe vremea comunismului : Balanta, Examen, Undeva in Est (colectivizarea de dupa razboi), Cel mai iubit dintre pamanteni (partea cu comunismul e minima), Sobolanii rosii, Dupa-amiaza unui tortionar, A unsprezecea porunca, E pericoloso sporgersi si daca imi mai amintesc altele voi completa lista. Ce n-am vazut din aceeasi categorie : Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii si 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. As pune intr-o categorie speciala alte doua filme pe care le-am vazut, Reconstituirea si A fost sau n-a fost, primul fiind facut in 1968 iar cel de-al doilea fiind despre revolutia din 1989 - sau cum s-a desfasurat ea la Vaslui - dar vorbesc despre el pentru coerenta ideii. Filme despre consecintele comunismului despre care vorbeste jaunetom nu amintesc aici, ma intereseaza doar prima categorie.

Eu am fost sincer surprins de declaratia lui Cristian Mungiu. Nu stiu cat inseamna "prea multe filme despre perioada de dinainte" dar pentru mine deocamdata sunt extraordinar de putine genul de filme pe care eu as dori eu sa le vad despre perioada de dinainte. Ce inseamna prea multe filme despre o perioada istorica in momentul in care despre WWII inca si astazi se fac filme, la 60 de ani, si inca filme excelente? Perioada comunismului din Europa de Est, a celei din Romania in particular, este inca foarte sarac reprezentata cinematografic din punctul meu de vedere. Ca sa ilustrez genul de filme pe care mi-ar place mie sa le vad despre acest subiect le-as numi "filme decomplexate", asta reprezinta pentru mine un bun film. De genul excelentului Das Leben der Anderen despre STASI-ul din Germania de Est sau minunatul A fost sau n-a fost, un film despre revolutie, nu despre comunism, dar o privire inapoi aspura istoriei definitiv lipsita de complexe de vreun fel. Sincera si cu un zambet decent pe buze. Si Examen intra in aceeasi categorie, un fel nou de a privi inapoi care nu vrea sa socheze neaparat prin suprateatralizarea situatiei din acea vreme - tendinta care oboseste la un moment dat oricat as aprecia Balanta - ci care cauta sa dea masura lucrurilor prin personaje construite minutios evoluand intr-un gri apasator cu o poveste in spate bine construita si sustinuta de la A la Z, cam aceasta este trasatura principala care o regasesc in acest gen. Asta nu inseamna ca nu s-ar putea face si comedii savuroase care sa nu riste sa se transforme in pure caricaturi grosolane. Dar genul acesta de filme, un fel decomplexat de a privi inspre istorie, au si un important rol de autocunoastere, pentru ca in lipsa unei reale istorii lipsita de complexe raman doar filmele, ceea ce face lipsa lor absolut critica. Si tocmai pentru ca filmul lui Cristian Mungiu pare un astfel de film, vreau sa-l vad neaparat. Probabil acest gen de filme ar face intrari in cinematografe daca ar fi bine promovate. Desi sunt filme de arta, filme relativ dificile in comparatie cu un blockbuster, ele in primul rand povestesc lucrurile intr-un fel excelent si captivant, cred ca acesta e asset-ul lor cel mai important, deci ar avea public.

Asa ca nu sunt destule filme despre comunism, sunt cateva, multe sau putine, cateodata sunt arta de dragul artei si in majoritatea cazurilor le lipseste povestea si povestitorul care sa tina spectatorul tintuit in scaun. E clar ca se simte nevoia de altceva si teaserul pana acum suna excelent, dar e doar un inceput.