Friday, April 27, 2007

Lectura saptamanii

Cea mai interesanta lectura din saptamana aceasta agitata - pe langa referendumul din Romania eu mai am si alegeri in Franta:) Scrisoarea catre prietenii mei romani a lui Tamás Gáspár Miklós publicata in anul 2000 in revista maghiara Élet és Irodalom si republicata in Dilema Veche in 2001. A se citi cu recul, cu capul limpede si cu mintea odihnita, a se cauta informatii si reactiile aparute si publicate in mai multe numere ale Dilemei. Vorbeste despre multe lucruri, va las sa descoperiti singuri, contextul este prezenta lui C V Tudor in turul doi al alegerilor din 2000. Reiau aici doar doua pasaje :

"Din istoria popoarelor est-europene continuitatea lipseşte într-o măsură atît de mare, încît numai antecedentele nemijlocite au o oarecare valoare pragmatică. Iar în lipsa antecedentelor, rămîne doar mitul Occidentului: dacă nu "mai devreme", ei bine, atunci "în altă parte". Cu toate că România ar fi avut posibilităţi uriaşe pentru crearea propriului său mit democratic - este vorba de Revoluţia din 1989. Tocmai în legătură cu acest aspect, nonconformista intelectualitate română a reuşit să concretizeze cea mai fantastică realizare, un record mondial, de valoare universală. Pentru că voi, dragii mei prieteni, cărora nu v-au convenit consecinţele politice (într-adevăr, neplăcute) ale revoluţiei, aţi convins o lume întreagă că revoluţia, de fapt, nici n-a avut loc, că a fost vorba de o scamatorie, de un miraj, de o halucinaţie, de o înşelătorie, de o jonglerie, reuşind ca prin tertipurile poetice ale mitologizării negative să escamotaţi cea mai mare faptă istorică a poporului român, numai pentru faptul că, la fel ca în toate revoluţiile, a existat prea multă fanfaronadă, exagerare, pălăvrăgeală, prea mult haos. În 1789, nici la Paris n-a fost altfel, la Bastille abia dacă au fost găsiţi cîţiva deţinuţi, dar cu toate acestea, instinctul politico-istoric al poporului francez nu permite să fie şterpelită quatorze juillet. Noi, maghiarii, nu ştim nici pînă-n ziua de azi cine a tras în octombrie 1956 în mulţimea adunată în Piaţa Kossuth, dar să încerce numai să pună cineva la îndoială existenţa glorioasei noastre revoluţii din 1956! Anularea mitului democratic românesc a anticipat anularea realităţii democratice româneşti."
"Consider că este catastrofal faptul că atît intelectualitatea română, cît şi maghiarii din Ardeal confundă statul naţional democratic cu statul etnico-discriminativ. Idealul americano-galez privind statul naţional defineşte cetăţenia patriotică din punctul de vedere al "neutralităţii statului", independent de determinările etnice, la fel cum acelaşi ideal defineşte laïcité-ul, independent de confesiuni. Oricine poate să fie împotriva chiar şi a statului naţional iacobin, dar dacă îl confundă cu statul fascist, postfascist, reformfascist 2, etnic-discriminativ (à la Csurka, Vadim Tudor, Seselj, Sladek, Slota), în care "Leitkultur" (© CDU/CSU) are privilegii instituţionalizate, ei bine, atunci îşi desemnează greşit adversarul. Ideea "regionalismului ardelenesc" - o adaptare după Lega Nord Padania şi după ideea lui Umberto Bossi -, atît de populară la Cluj şi Budapesta şi pe care succesul repurtat în Ardeal de către Vadim Tudor a eliminat-o definitiv de pe ordinea de zi, este fundamentată pur şi simplu de faptul că la vest de Predeal există sume mai mari de dolari şi de mărci. Revizuirea graniţelor, surplusul de iredentism, noile variante postmoderne/neoliberale ale acestora sînt fundamentate pe singura realitate a mileniului: paralele."
Am dat peste ea citind un articol foarte bun al lui Daniel Daianu din Dilema Veche despre "divortul", sau mai bine zis casatoria, dintre politic si economic, Politica stramba loveste societatea, care e un apel nepartizan la responsabilitate in actul politic.