Wednesday, January 10, 2007

Between Good and Evil (The Resurrection)

Asa, revin la emisiunea dezbatere de ieri seara, Intre bine si rau, de pe TVRi. Videocastul e disponibil pe site-ul TVRi aici la ziua de marti, 9 ianuarie, dar grabiti-va ca dispare in curand. Topicul este icoanele in scoli si am pomenit de invitati intr-un post anterior.

Bon, retrag ce-am spus, nu e o pierdere partiala de timp ci una totala. Adica depinde din ce punct de vedere o iei. Daca vrei sa te uiti la ea ca sa vezi o harababura completa din care e extrem de greu sa scoti doua idei coerente nascuta din valul de indignare profunda provocat de petitia lui Emil Moise pentru scoaterea icoanelor din scoli, atunci emisiunea e un regal. Daca vrei sa gasesti cele doua idei coerente atunci postul asta e de ajuns:)

Primul lucru interesant este insasi reactia adversa foarte puternica starnita de petitia inaintata de Emil Moise. Omul si-a gasit calul de bataie si societatea raspunde asa cum era si de asteptat, cam la acelasi nivel ca si in momentul Gay Pride din Bucuresti din 2006. Lapidare in piata publica sau pe un platou de televiziune:) Oamenii o iau in mod gresit ca pe o dezbatere pro sau contra credintei si credinciosilor si dupa aia tine-te bine la ce chestii poti auzi, numai sa-ti duca urechile.

Al doilea si singurul lucru interesant, cele doua idei coerente. Atat Emil Moise cat si Marianne Patapievici sustin neutralitatea statului in problema religiei, dar o inteleg diferit. Pentru Emil Moise neutralitatea statului incepe cu scoaterea icoanelor din scoli, vazute ca obiecte de cult (in prealabil fiind sfintite de biserica) ale unei majoritati ortodoxe care impun valorile acestei majoritati elevilor de alte confesiuni sau fara o confesiune religioasa. Equals discriminare. Pentru Patapievici interventia statului prin scoaterea icoanelor din scoli nu este deloc semnul unei neutralitati in chestiunea religiei ci, din contra, statul ar deveni astfel unul militant in favoarea ateismului. Recunoaste si el ca ateism e un cuvant cam tare dar, cu toate astea, il foloseste de vreo 3 ori. De aceea, decizia ar trebui sa apartina societatii civile, cea care le-a pus in scoli de la inceput si statul n-are ce cauta in problema asta.

(De ce n-ar fi posibili ca toate religiile /cultele / credintele oficial recunoscute sa-si afiseze simbolurile in scoli, ca toti sa fie reprezentati? Mi-a placut remarca lui Emil Moise in acest sens. Pai sa punem atunci 16 simboluri pe pereti (ca sunt 16 culte recunoscute de lege) si dedesubt sa scriem "Dumnezeu nu exista":))) )

Probabil ca solutia cea mai pertinenta ar fi cea propusa de Patapievici, ca societatea civila sa decida. E pertinenta pentru ca daca s-ar baga statul cu legea in scoala astazi sa scoata icoanele nu vreau sa-mi imaginez ce-ar iesi. In schimb are doua puncte proaste argumentatia lui Patapievici. Primul e ca sau sufera de reflexul statului care cultiva ateismul, reflex dobandit in timpul comunismului, sau il exploateaza foarte abil la auditoriul lui. E un argument fals si am impresia ca asimileaza subtil statul laic cu statul ateu desi militeaza pentru statul laic. Daca statul nu afiseaza in institutiile sale nici un insemn religios nu inseamna nici ca e liber cugetator si nici ca e ateu, pur si simplu nu se baga. Daca ar fi ateu atunci in fiecare clasa de scoala si birou de institutie publica ar trebui sa stea placuta cu "Dumnezeu nu exista". Al doilea punct unde argumentul lui mi se pare ca nu tine este ca societatea civila a pus icoanele in scoli la inceput. Mie nu mi-e clar cum s-a petrecut, la sedinta cu parintii prin vot, intr-un consiliu profesoral, la sugestia bisericii locale, la initiativa unui parinte sau elev, la nivel de clasa, la nivel de scoala, e complicat. Dom' parinte care a sfintit sau poate chiar furnizat icoana e sau nu e societatea civila? Cu toate acestea sa lasam societa civila sa decida, desi sunt sceptic pentru viitorul imediat.

Eu cred ca solutia ar veni de altundeva, tot de undeva de sus (hehe) de la stat si de la biserica. Daca tot se preda religie in scoala s-ar putea incepe frumos cu eliminarea predarii doctrinei religioase si s-ar putea trece la predarea religiei ca si element cultural care a contribuit la construirea societatii moderne. Atunci s-ar rezolva si cu icoanele destul de rapid. Daca nu, peste 20 de ani o sa avem aceeasi dezbatere ca si astazi, asta nu pentru ca societatea civila n-ar fi capabila sa evolueze singura inspre deschidere si toleranta, dar cum sa evolueze daca de mici copiii sunt educati dogmatic cu contributia statului si a institutiei bisericii care se bucura de cea mai mare incredere in randul populatiei. Exista si alternativa europenizarii unde societatea civila s-o ia inaintea bisericii si statului dar asta ramane de vazut, pentru ca modele in Europa sunt multe.

Interesant este ca nu s-a discutat in nici un moment in emisiune despre relatia dintre individ si institutiile statului, despre faptul ca institutiile statului il reprezinta pe cetatean, de orice confesiune ar fi el.