Friday, October 27, 2006

A Headbanger's Journey

Nu stiu a cata oara l-am vazut in seara asta. A Headbanger's Journey. De fiecare data am acelasi sentiment de fulfillness cand il vad. O sa ma apuc intr-o zi sa iau filmul de la cap la coada si sa povestesc versiunea mea pentru ca filmul strabate cultura Metal cam in acelasi fel in care o strabati incepand de la 12-13 ani pana la maturitate. Nu o ia neaparat cronologic dar pune destul de bine caramizile una peste alta. Ceea ce e usor de spus acum dupa ce l-am vazut si revazut e ca merita vazute cateva interviuri din film in mod special: Bruce Dickinson, Rob Zombie, Tom Araya, Ronnie James Dio, Tomy Iommi. Oameni adulti, inteligenti, relaxati, cu simtul umorului, deschisi la minte, care respira Metal si nu vorbesc ca nimeni altcineva.

De pe imdb:

Bottom line is, if you're a Metal fan you'll enjoy this from beginning to end. If you're a curious outsider, here's your chance to understand our world better and get a more defined opinion of our music. And even if you don't, well to quote Dunn at the end: "We're doing just fine without you…"
Si inca ceva. Metalistii nu au mesaje de transmis, ca si bravii baieti de la Luna Amara. They make statements:)

Programmers Almighty

How true! A se asculta cu volumul la maxim!

Cine intretine prietenia romano-maghiara

Cine credeti ca mai intretine in zilele astea prietenia romano-maghiara?:) Insusi Cristi Borcea, directorul executiv al lui Dinamo si, se spune, bun prieten si partener de afaceri al lui Vízer László Máriusz, patronul lui F.C. Sopron al carei antrenor este incepand cu sezonul acesta fostul international Selymes Tibor. Toate astea din EVZ. Acum nu va spun ce sentimente de respingere imi provoaca domnul Borcea, mai ales ca este unul dintre cei care isi merita pe deplin mocirla in care se ineaca Liga 1 ca asta n-are de-a face cu subiectul:)

Off topic, mie mi-a placut intotdeauna de Selymes. Daca mai tineti minte, pe vremea cand Romania mai participa la cate un campionat mondial sau european de fotbal prin anii 90, Selymes ca si fundas facea pereche cu Dorinel Munteanu la mijloc si inca faceau o pereche excelenta. La vremea aceea astia doi erau exact tipii de care nu auzeai vorbindu-se niciodata dar care faceau treaba buna in teren, plus ca Selymes stia sa vorbeasca fata de ceilalti jucatori. El si cu Ilie Dumitrescu. All in all era un tip extrem de decent.

No Comment

"IPS Daniel al Moldovei a apreciat prestatia realizatorului de la Radio Guerrilla Vlad Craioveanu, in calitate de sustinator al lui Stefan cel Mare pe drumul catre dobindirea titlului de „Cel mai mare roman“, si l-a recompensat cu o diploma. Pentru locul in ceruri, Craioveanu mai are de muncit." (Cotidianul)

Thursday, October 26, 2006

Ceva ne-a marcat

Evenimentele deloc fericite de la Budapesta din zilele trecute le dau romanilor, sau cel putin unora dintre ei, doua trei motive sa-si umfle pieptul si sa simta un anumit nivel de multumire. Sincer n-ar avea de ce, ceea ce se intampla in Ungaria este foarte nasol si in buni vecini ce le suntem nu prea foloseste la nimic sa scapi un of din ala mare ca "si la ei se intampla". Si la francezi se intampla batai de strada impotriva politiei daca tot e s-o luam asa si la fel se intampla in toate metropolele lumii, cam asta e concluzia.

Dar romanul anului 2006 bine educat in mentalitatea de "am fost iobag la ungur" simte nevoia sa compare situatia din Ungaria sau cu Mineriadele sau cu scandalul stenogramelor PSD dinaintea alegerilor din 2004 si de la caz la caz sau spune ca "si la ei se intampla" sau ca "macar o data am iesit si noi mai bine decat ei". Unii chiar incearca un sentiment de multumire. Nevoia asta de constanta comparatie cu gradina vecinului maghiar a trecut Carpatii si a ajuns bine mersi pana la Iasi. In Prim Planul lui Turturica de marti pana si Alina Mungiu Pippidi, oricat de profesionista este ca si analist sau om de stiinta, a cedat tentatiei comparatiei. In rest analizele din emisiune au fost mai degraba OK. Am remarcat totusi inca o data profesionalismul jurnalistilor romani in persoana Cristinei Liberis de data asta, reporter de teren din linia intai care infrunta gloantele oriunde se trage in lume, care are o subtilitate si inteligenta de exprimare deasupra mediei jurnalistilor din Romania, dar daca asculti bine te prinzi repede. Exemplu (cuvintele nu sunt exacte 100%) :

Dan Cristian Turturica : Cristina, crezi ca este adevarata declaratia opozitiei maghiare ca violenta cu care a raspuns politia a fost nejustificata?
Cristina Liberis : Astea sunt declaratii politicianiste, eu nu ma bag in asa ceva. Eu o sa spun doar ce-am vazut cu ochii mei. Aici unde stam acum jurnalisti au fost batuti de politie pentru ca nu s-au mutat cand li s-a cerut, erau atunci in transmisiune directa [.. mai incolo...] Manifestantii care blocau podul Erzsébet puteau fi dispersati de catre politie altfel decat s-a facut.
Gandind lucrurile la rece si in alte parti mai civilizate din lume e la fel. Tot timpul o sa existe oameni care se uita in gradina vecinului sa-l prinda in offside ca sa foloseasca asta ca argument in favoarea propriei gradini, dar parca nu e sport national.

Monday, October 23, 2006

Intrebare intrebatoare a nu stiu cata

De ce toti jucatorii brazilieni au un singur nume? Nu in buletin, acolo au minim 3 prenume si de doua ori mai multe nume de familie. Dar numele lor de fotbalist e monocuvantic. Intr-o ordine absolut intamplatoare : Pele, Zico, Romario, Ronaldo, Ronadinho, Fred, Cris, Juninho, Kaka, Bebeto, Adriano, Robinho. Doua exceptii care-mi vin pe moment in minte: Roberto Carlos si Sonny Anderson, dar ei sunt erori grosolane asa ca ies din calculele experimentale. Eu cred ca e pur si simplu o chestie de branding. Cand ajungi sa te vinzi ca jucator brazilian esti un semizeu pentru batranul continent si unul in devenire pentru intreaga planeta fotbaliatoristica, asa ca numele tau devine marca unica, cuvantul ala care singur scoala in picioare stadioane intregi. Si nu e acelasi lucru ca si cu jucatorii europeni. Zidane este o marca, dar in interviuri toata lumea i se adreseaza cu Zinedine, ar fi si idiot sa i se adreseze cu Zidane. Thierry Henry este o marca, nu Henry. Beckham este si el o marca dar vreau sa vad un reporter care nu i se adreseaza cu "David my dear, how's your wife"? Cand i se ia un interviu lui Juninho reporterii i se adreseaza cu Junhi de parca omul ala n-ar avea un prenume, sau asta o fi prenumele lui:) Probabil, pentru ca in constiinta suporterului va ramane ca si Juninho pentru cei multi, pentru unii ca si Juninho Pernambucano, iar pentru maica-sa si pentru statul brazilian ca si Antônio Augusto Ribeiro Reis Junior. Pele la fel, Edson Arantes do Nascimento. Cred totusi ca Juninho are ceva de-a face cu Junior, o fi un fel de Junior al doilea sau cel micut.

A propos de Mari Romani, lui Stefan cel Mare ar trebui sa i se spuna Stefanoi.

Diferenta

Weekend-ul asta am lalait-o pe-acasa mai mult decat de obicei si m-am uitat la CFR Cluj cu Arges si Otelul cu Steaua iar duminica seara am coborat intr-un pub sa vad Olympique de Marseille cu Olympique Lyonnais. Ma uit la toate meciurile lui CFR si la cat de multe pot dintre meciurile lui OL, sunt fan, ce sa fac:) Nu fac neaparat o comparatie intre cum se joaca in Liga 1 si in Ligue 1 dar remarcat un lucru fundamental, simptomatic pentru campionatul intern si care il trage in jos ireversibil. In campionatul romanesc cand un atacant primeste o centrare in careu mai intai face stop sa-si propteasca mingea, dupa care se uita la picioare sa o caute si dupa un proces indelungat de gandire trage la poarta ca o curca beata. Exemplele weekendului sunt Anca de la CFR si Dica de la Steaua, desi Anca persista si mai resuseste cate un gol frumos ca si in meciul de sambata. Atacantii nostri inca n-au invatat sa traga pe poarta din prima fara preluare si daca totusi o fac e din pura intamplare si mingea zboara in tribune complet aiurea. Meseria de atacat pomanagiu, desi necesita foarte multa concentrare si un simt aproape supranatural al pozitionarii in spatiu a mai mult de 3 persoane, ramane la baza destul de simpla : cand primesti mingea nu te gandesti, o pleznesti cat poti in spatiul din poarta lasat liber de portar. Nu zic sa nu gandesti pentru ca n-ai creier (paradoxal, din ce in ce mai multi jucatori de fotbal din campionatul romanesc incep sa stie cum sa vorbeasca in interviuri, deci creier au) ci pentru ca in momentul in care primesti mingea deja i-ai reperat pe toti aparatorii, ai anticipat pozitionarea portarului si ai decis unde tragi. Exemplele demne de urmat la indemana fotbaliatorilor mioritici (pentru ca tot vezi stiri cu OL la fiecare etapa) sunt Fred, Benzema si Juninho.

Vesti bune si mai putin bune

Bloghez si eu despre fotbal, ce sa fac:) Dupa meciul de ieri seara contra lui Olympique de Marseille Fred si Malouda au fost scosi amandoi pe targa. Fred are o intindere musculara destul de urata si va lipsi intre 6 si 8 saptamani, deci rateaza ultimele 3 meciuri din grupele Champions League. Florent Malouda in schimb a suferit doar o lovitura la tendonul lui Ahile si va relua antrenamentele peste vreo doua zile. Asta probabil inseamna o saptamana sau doua de absenta, deci ar putea reveni contra lui Real Madrid.

Golurile din meciul de aseara OL - Marseille pe gsptv (link).

Un antrenor ciudat... de bun

Astazi Bölöni a plecat de la AS Monaco, daca a fost demis sau si-a prezentat demisia inca nu se stie, dupa ce Monaco n-a reusit decat 7 puncte in 10 meciuri din Ligue 1 si este pe locul 19 din 20. O contraperformanta incredibila pentru o echipa care in urma cu 3 sezoane juca finala Champions League impotriva lui F.C Porto pe vremea cand antrenor era Didier Deschamps.

Hotnews se gandeste cu ocazia asta sta ne bucure cu un articol despre un om ciudat, adica Laci si nu Lotzi cum scriu scribii Hotnews. Despre cat de ciudat e Bölöni vorbeste doar episodul trecerii lui pe la nationala Romaniei. Foarte credibil, ce sa spun, nationala Romaniei in capul conducatorilor careia mi-e si rusine sa ma gandesc cate farame de sport mai persista langa kilogramele de prostie si nehaleala. In fine. Intr-adevar, Lacika este un antrenor ciudat, unul ciudat de bun pentru fotbalul romanesc, desi el nu prea are de-a face cu fotbalul romanesc pentru ca scoala de antrenori si-a facut-o in Franta la Clairefontaine. I-a promovat pe Nancy din Ligue 2 in Ligue 1 si a facut din Rennes o echipa de varful campionatului, fiind nominalizat acum doi ani la premiul pentru cel mai bun antrenor al anului in campionatul francez alaturi de Paul LeGuen (Olympique Lyonnais) si Claude Puel (Lille). Problema de la Monaco nu este problema lui Bölöni, colectivul ala de jucatori nu mai valoreaza mare lucru de mai bine de un sezon de cand Deschamps s-a dat batut si a plecat. Intre Deschamps si Laci a mai trecut un antrenor italian fara sa reuseasca si el mare lucru, ba dimpotriva. Weekendul asta, la ultimul meci din campionat chiar capitanul echipei, Gaël Givet, a recunoscut ca au jucat ca ultima cizma asa ca Bölöni pur si simplu n-a fost omul momentului care sa repare o echipa complet disfunctionala.

Baieti care scrieti in presa, data viitoare cand o sa vi se sparga pieptul de romanism ca echipa lui Bölöni, un antrenor originar din Romania, are rezultate exceptionale, sa va ganditi si la datile cand vreti sa dati cu subintelesul asa mai putin frumos.

Premiu din Cluj la Internetics

Din Monitorul de Cluj preluat de Hotnews aici, site-ul (sau aplicatia Web, cum sa-i zic) SalesJobs.ro facut de clujenii de la Netlogiq pentru clientul SWOT Consulting a luat premiul Internetics la categoria Servicii si tranzactii online.

Ce ziceti, am batut recordul de link-uri pe fraza? Cel putin cel de pe Buffer Overflow l-am batut.

Gand la gand cu bucurie

Intrebare de baraj pe care mi-am pus-o si eu de o gramada de ori si inca continui s-o fac, al carei raspuns a fost pus in cuvinte de un om odihnit, sigur mai odihnit decat mine, Dragos Bucurenci, intr-un interviu din Suplimentul de Cultura:

"intr-o societate destructurata este firesc sa ai indivizi destructurati, indivizi care nu stiu la ce sint buni, care ti-ar putea enumera pina la ultimul detaliu ingredientele din care sint facuti, neputind totusi sa spuna la ce le foloseste aceasta compozitie"
Desi tipul nu mi-e neaparat simpatic dar nici antipatic - oricine foloseste cuvintele brand si urban sa se autodescrie imi provoaca... cum sa spun... o expresie din aceea de "Poftim?!#@*!?" - cred ca aici a atins un subiect sau doua. Tehnic vorbind, de 8 ani nu mai traiesc intr-o societate destructurata, ci intr-una destul de structurata. Dar in realitate destructurarea a avut timp berechet sa lase urme adanci pana la 18 ani. La ce folosesc eu? In primul rand la ascultat Metal si sper intr-o zi la schimbat Universul, dar no, pentru partea a doua mai pot astepta daca nu se poate chiar imediat, mai ales daca pornesc cu un spirit vesel ca si cel din dimineata asta.

Azi e greu

Sculatul de luni dimineata si mutatul fundului pana in tren, asta a fost cel mai cumplit lucru de facut in dimineata asta. Dupa aceea a fost urcarea pantei de la gara pana la cladirea in care lucrez, apoi reintratul in ritmul de lucru, mersul la masa de pranz a fost in schimb placut. Net-ul merge enervant de greu, m-am obisnuit cu teava buna de-acasa, asta este.

Ca de obicei am o gramada de lucruri de facut si mi-e groaza sa m-apuc de ele. Blogul asta se duce intr-o fundatura bine target-ata cu 200 la ora pentru ca nu mai am nici o idee despre cum sa scriu. As gasi probabil ce sa scriu - desi nici de asta nu sunt sigur - dar nu mai stiu cum. Poate ca ar trebui sa-l las balta peste doua saptamani cand se va implini un an de cand scriu pe Buffer Overflow. Daca depasesc media de 1 post pe zi in anul scurs atunci il abandonez cu un link catre noul loc unde o sa ma gasiti. Daca nu depasesc media de 1 post pe zi atunci il sterg direct:) Adevarul e ca nici Tormentor nu merge cum trebuie, acolo nu mai am chef sa scriu pentru ca mi-am pierdut interesul in momentul imediat in care a devenit o chestie obligatorie. Ca si copiii mici, atentia mea nu e deloc distributiva iar interesul de foarte scurta durata.

Am idei care deocamdata nu valoreaza nimic pentru ca nu sunt puse in practica si nu sunt puse in practica pentru ca ma aflu intr-o stare de suspensie coloidala (vai ce-mi place cum suna) undeva intr-un loc extrem de incert din care imi place sa ma uit la talk show-uri si la seriale gen Soprano's si Battlestar Galactica. Ceea ce e relativ constructiv, trebuie sa recunosc. Azi plec acasa hotarat sa fac ceva ordine, poate imi restructurez si ideile.

Partea pozitiva e ca Lyon a fost ieri cu o clasa mai sus decat Marseille in meciul cel mai tare din campionat de pana acum. Les petits Mareseillais au primit o lectie de fotbal concretizata intr-un 4-1 net cu doua goluri inscrise de Juninho din care unul din lovitura libera. Partea foarte nasoala e ca Fred si Malouda s-au accidentat destul de grav, amandoi fiind scosi pe targa. Nenorociti de Marseillezi, stilul asta de a juca fotbal casapindu-l pe adversar pentru ca est incapabil sa faci o faza de gol e respingator. Dar nu e atat de gav pe cat se pare, Malouda are un inlocuitor pe cinste, pe Kim Kälström iar in locul lui Fred va intra probabil Karim Benzema care e intr-o forma exceptionala. Cred ca o sa urmaresc stirile acum.