Saturday, May 13, 2006

Site-ul Gazetei Sporturilor

Gazeta Sporturilor este site-ul romanesc de stiri cel mai vizitat conform Trafic.ro. Cum urmaresc lupta pentru titlu din Divizia A, ma intereseaza bineinteles ce-a facut Rapidul cu Gloria Bistrita aseara. Ma duc deci pe GSP. Renunt dupa 10 clickuri, cu ochii obositi de reclame animate, titluri de scandal cu litere de-o schioapa si culoarea roz-jeg predominanta pe site. Dupa 1 minut de Google-it dupa rezultat, il gasesc.

Am citit pe un blog in urma cu cateva luni ca site-ul GSP ar fi bine facut si asta mi-a ridicat un mare semn de intrebare. Vizitez site-ul din cand in cand sa caut rezultate din Divizia A. Doar rezultatele, pentru ca am oroare de comentariile sportive din media romaneasca. Acum m-am convins definitiv ca site-ul are grave carente la ambele capitole : design si informatie. La capitolul design, desi articolele sunt puse central si foarte vizibil, cu titlul scris mare cat casa, reclamele animate de pe coloanele laterale si din susul paginii imi distrag atat de mult atentia incat nu mai pot urmari continutul din centru. (Cu EVZ mi se intampla cateodata acelasi lucru, a propos de reclama din partea dreapta la blogurile EVZ, mare si cu catch phrase-ul "Un altfel de junalism" care incepe sa ma irite si el pentru ca blogurile EVZ le gasesc neinteresante daca nu chiar de-a dreptul slabe, nici vorba de un alt fel de jurnalism. Blogul de pe Hotnews e mult mai reusit din punctul asta de vedere) Dar sa revin la design-ul GSP. Albastrul incert si spalacit al titlurilor combinat cu rozul-jeg al fondului imi provoaca profunde senzatii de disconfort si decredibilizeaza mult continutul articolelor. Titlurile scrise in upper case ma pun pe fuga imediat, am impresia ca cineva imi urla din spate sa-l citesc, si n-am s-o fac. In concluzie, o prezentare iritanta si obositoare pentru ochi.

Si acum informatia propriu-zisa, ca si parte din continutul site-ului. Recunosc ca in vizitele mele pe GSP rar m-am oprit asupra vreunui articol, m-am lovit de titlurile de tabloid din fotbal, dintre care cam o treime vorbesc de sport si ce se intampla in diversele campionate, iar doua treimi vorbesc despre faptele senzationale care se intampla pe din laturi, care doar dauneaza sportului in sine. Corolarul este ca rezultatul meciului de aseara nu l-am gasit pe GSP, poate inca nu este publicat (si atunci ProSport le-au luat-o inainte), dar daca este publicat atunci e greu de gasit prin gramada de articole cu subiecte colaterale. Un alt lucru care ma intereseaza cand urmaresc un campionat este calendarul etapelor care urmeaza pentru a-mi face o idee despre parcursul potential al diverselor echipe. Asta este si mai greu de gasit. Nici nu stiu daca este publicat. Nu lipsesc nici gagicile "a forte poitrine" foarte sumar imbracate.

GSP nu poate fi decat un site de continut, pentru ca designul iritant este departe de a fi un motiv sa-ti doresti sa-l vizitezi. Dar este si primul in topul celor mai vizitate site-uri de stiri din Romania, cu ceva mai mult de 2 milioane de vizitatori in ultima luna. Prima concluzie este ca fotbalul este subiectul de stiri nr. 1 printre internautii romani. A doua concluzie ar fi ca circul si scandalurile sunt la loc de frunte printre preferintele cititorilor GSP. Nu e ceva specific romanesc, dar merita consemnat, pentru ca nu sunt deloc compensate de o buna prezentare a informatiei pe site. Nu vreau sa fac comparatii care nu isi au locul, dar merita vizitat site-ul cotidianului de sport cel mai citit in Franta, L'Equipe, pentru a vedea o imbinare, zic eu destul de reusita, intre design, informatie, publicitate online, gagici in costum de baie si cronici sportive.

Friday, May 12, 2006

Despre ce sa mai bloghez astazi

Pai daca n-am despre ce, mai bine sa nu, dar totusi nu pot. Pentru ca dupa o zi complet de cacao la job, unde ma mai aflu inca la ora asta iar birourile din jurul meu sunt goale (nu, nu lucrez, bloghez asteptand trenul), simt nevoia sa scriu un mic post pe blog asa sa ma simt eu mai bine. Prin ziare articole interesante ioc, astazi a fost refluxul in ambele mari subiecte ale momentului : povestea cu report-ul ONG-ului american despre copiii cu dizabilitati si stirea oficioasa cum ca raportul de tara din mai inca nu va preciza data aderarii, un reflux care sa aduca vesti bune inainte de weekend. O fi, dar m-am saturat de subiectele astea. Prin blogosfera n-am gasit nimic care sa ma atraga iremediabil... nici la mine... ba da, am avut o tresarire de umor si inspiratie la faza cu 118, dar mi-a trecut definitiv pe ziua de azi. Imi lipseste, pentru ca sunt oameni care chiar scriu bine, dar cred ca fac un compromis nedrept intre transpiratia pentru a tine blogul viu si inspiratia pentru a scrie lucruri interesante. Ma gandesc daca sa imi pun sau nu un counter sa am si eu statistici de access. Dupa care ce o sa se intample? O sa stau toata ziua sa vad daca creste? Si daca nu creste ce ma fac, m-apuc sa debitez tampenii cu frecventa mare ca sa creasca? Nu-mi pun. Nu-mi prea plac blogurile prea presonale (adica in care subiectele sunt personale) pentru ca imi dau o senzatie de voyeurism, nu stiu cat de bine e, dar nu ma simt confortabil cu chestia asta, intimitatile merg probabil mai bine la o bere decat pe un blog. Dar sunt oameni care scriu fain chestii despre ei asa ca merge cateodata. Acuma vine trenul si ma car. Bon weekend.

Thursday, May 11, 2006

Campania 118

De cateva luni in Franta s-a deschis piata de informatii telefonice, dupa ce pana ma deunazi 12 de la France Telecom era singurul numar de informatii. Noile numere de telefon de informatii sunt toate de forma 118***, ca si in Marea Britanie, unde lucrul acesta se intampla cu vreo 2 ani in urma. Asa ca toti operatorii de telefonie s-au aruncat intr-o campanie de marketing feroce pentru a castiga fiecare o parte cat mai mare din piata, estimata in jur de 32 de milioane de euro anual. De cateva luni incoace avem dreptul la reclame peste tot la numere diverse si variate, 118 218 (118 218 Le Numero), 118 712 (France Telecom), 118 008 (Pages Jaunes), 118 000 (SFR si Bouygues) ca sa pomenesc doar player-ii cei mai importanti. Prin asta inteleg cei care au investit cei mai multi bani in campaniile de marketing, fiecare straduindu-se sa-ti bage in cap numarul lui prin toate metodele posibile, reclama TV si radio, reclama la ziar de genul celei facute de Vodafone cand a demarat in Romania, jingle-uri enervante care ti se lipesc pe creier de la prima ascultare, tot tacamul. Bilantul, acum dupa ce lucrurile s-au mai calmat, cam 3 milioane de euro investiti in campaniile de marketing, adica 10% din valoarea pietei intr-un an, iar castigatorul de moment pare sa fie 118 218 cu jigle-ul cel mai tampit, dar repetat suficient de des ca sa-mi dezvolte un reflex de pus mana pe bata imediat ce-l aud.

Ce se va alege din 118 pe termen lung? In Marea Britanie bilantul dupa 2 ani este ca doar 2 playeri au rezistat, principalul motiv fiind raspandirea accesului la Internet. Daca ai reflexul sa cauti informatia pe Internet nu o sa pui niciodata mana pe un telefon sa platesti bani in plus cand in nici macar 5 minute gasesti informatia, chiar daca incepi de pe Google. Daca stii si de www.pagesjaunes.fr te intrebi la ce mai foloseste numarul lor de informatii:) Inafara de situatia in care te afli in mijlocul campului fara acces la Internet pe o raza de 10 km (si mobilul are semnal) sau te afli in oras si esti presat de timp (pentru ca Internet café-uri nu gasesti la tot pasul ca si in Romania:)). Si in situatiile astea de criza pe cine o sa sun eu? Hmmm... pai ar fi bine sa imi notez numarul 118 gratuit de la Free (furnizor de broadband, telefonie si tv) sa-l am cu mine tot timpul, desi faptul ca e gratuit nu ma incalzeste cu nimic pentru ca Free la asistenta telefonica cam lasa de dorit. Deci probabil tot 118 218 o sa sun si cred ca o sa demolez cabina minutios cu receptorul in cele cateva minute de asteptare ascultand jingle-ul lor cretin. Un alt fenomen interesant legat de 118-urile britanice este aparitia micilor furnizori de informatii prin telefon care reusesc sa faca un business bun cu asta pentru ca si-au gasit perfect nisa, de exemplu 2 tipi care locuiesc undeva "la tara" si furnizeaza informatii despre toate evenimentele gay ce se organizeaza in regiunea lor. Nice:)

Later edit : Abia acum mi-am dat seama ce-am scris. Pai daca sunt in mijlocul campului si mobilul are semnal o sa ma duc pe net:))) Dar cum n-am mobil, o sa ma sed undeva sa cuget asteptand sa treaca caravana publicitara 118 218.

Cum sa evitam amanarea aderarii

Ca raspuns la zvonurile conform carora stabilirea datei aderarii Romaniei la UE ar putea fi amanata pana in Noiembrie, Societatea Academica Romana a publicat ieri un raport in care Alina Mungiu-Pippidi incearca sa explice cauzele interne care ar fi servit ca pretext Comisiei Europene sa nu mai fie atat de sigura de data integrarii, dar si cateva propuneri pentru remedierea urgenta a situatiei. Raportul este disponibil pe Hotnews.ro : "Europa ne impinge in zona incerta. Ce putem face?". O sa vedem, pentru ca e vorba totusi de un politicianism romanesc care a devenit in ultimele zile mai mult decat niciodata un circ absolut lamentabil.

Astazi va fi o zi interesanta

Iata reportajul foarte recent facut de catre cei de la ABC News despre conditiile in care traiesc copiii cu dizabilitati in cateva orfelinate din Romania, cel mai aratat cu degetul fiind cel din Braila, despre care am auzit aseara pe TVRi ca situatia s-ar fi imbunatatit foarte mult de cand au filmat cei de la ABC News : "Orphans 'Near Death' in Romania". Asa, ca un prim comentariu, reportajul incepe cu 2 secvente dintr-un orfelinat romanesc filmate imediat dupa revolutie (imagini horror de-a dreptul) si nu inteleg daca scopul lor era de a spune "wow, uite ce mult s-a imbunatatit situatia" sau "tineti minte cum era atunci? acum parca e mai bine dar ideea de baza e tot aceeasi".

Vor fi interesante de urmarit reactiile de prin blogosfera si nu numai. Data trecuta, prin martie, cu ocazia articolului din Washington Post despre Romania inainte de intrarea in UE, "Out of the Darkness", reactiile au fost numeroase si variate.

Later edit : New York Times vorbeste despre acelasi subiect, "Romania's Orphans Face Widespread Abuse, Group Says", raportul facut de Mental Disability Rights International pe baza caruia reportajul ABC News a fost facut. NYT afirma ca data publicarii raportului MDRI a fost strategic aleasa foarte aproape de publicarea raportului de tara de saptamana viitoare, pentru a impinge Uniunea Europeana sa faca presiuni asupra Romaniei pentru reglarea pana in 2007 a problemei abuzurilor suferite de copiii cu dizabilitati institutionalizati. Conform Hotnews.ro ("New York Times: Abuzurile asupra copiilor institutionalizati continua in Romania") autoritatile romane (Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Oficiului Roman pentru Adoptii) insista asupra faptului ca raportul se bazeaza pe date din 2004 si ca situatia s-ar fi schimbat mult intre timp. Dar se pare ca guvernul a reactionat si a creat ieri o comisie pentru analizarea situatiei.

Nu stiu ce impact va avea acest raport in cercurile europene si nu stiu daca vom primi un cartonas rosu pe faza asta, daca nu il avem deja. Cred ca este nevoie de un raspuns prompt din partea guvernului roman care sa descrie situatia actuala din 2006 si sa scoata la lumina un plan de bataie pe termen mediu care cu siguranta exista.

Later edit 2 (si ultimul) : Azi in Cotidianul, in articolul "Scandalul copiilor, lobby pentru adoptii" se afirma ca miscarea celor de la New York Times (si intre timp si Washington Post) se inscrie in lobbying-ul pentru deblocarea adoptiilor internationale in Romania. De asemenea, dna Emma Nicholson, fost raportor al Parlamentului European pentru Romania si "critic dur al situatiei copiilor institutionalizati" se declara si ea nelamurita de raportul ONG-ului MDRI pe care il califica drept slab documentat.

Wednesday, May 10, 2006

Il y a de l'espoir pour la France

Cred ca e prima data de la respingerea Constitutiei Europene in Franta din mai 2005 cand aud despre un ziar german ca spune un lucru pozitiv despre mult hulita politica franceza. (Intr-o mica paranteza, viata politica franceza trece din nou printr-un moment critic, afacerea Clearstream, care a urmat imediat dupa manifestatiile studentilor impotriva CPE-ului, timp in care actul de guvernare este blocat, deci canci reforma acum si probabil canci reforma pana la alegerile din 2007). Dar sa revin la motivul bucuriei, BBC News preia Berliner Zeitung in care se spune :

"Dar nu-i totul pierdut, fiindcă atât ministrul de interne Sarkozy, care reprezintă dreapta, cât şi Segolene Royal, care reprezintă stânga, încarnează, crede BERLINER ZEITUNG, un nou stil politic, calificat drept 'convingător'.
'Nu e întâmplător, comenteză cotidianul, că aceştia sunt de departe cei mai populari candidaţi la preşedinţie în Franţa.'"
Pacat ca alegerile sunt abia intr-un an.

Tuesday, May 09, 2006

Tool (metal)review

Baietii de la Metalreviews.com n-au lasat sa treaca prea mult timp de la iesirea albumului pana sa-i faca un review. Doua cuvinte despre Tool - 10,000 days :

"With Wings for Marie (Part 1) / 10,000 Days (Part 2) the band all put on their well-worn Caps of Pretentiousness™ and take the listener on a seventeen minute journey through sparse minimalist soundscapes, atmospheric build-ups and crunching explosions of intensity and...sitar. After sitting through it you’ll either want to play it again immediately or have a stiff drink and a cry."
Eu cum sunt cu metale mai grele prefer de departe Vicarious, piesa care deschide albumul. Suna a Tool 100% si acum nu sunt intr-o stare de experimentat sonoritati prea space:) In plus riff-urile de pe Vicarious sunt pe gustul meu, heavy si executate cu precizie milimetrosonica. Dar la Tool imi place de departe cel mai mult bateria, ai tot timpul impresia ca tipul canta altceva decat ceilalti, de capul lui, dar intr-un fel miraculos rezultatul final e coerent:)

E totusi buna la ceva rigoarea corporatista

Acum cateva zile pomeneam de cercetarea sociologica din firmele din Bucuresti in legatura cu discriminarea la locul de munca, criteriile de angajare si de promovare ale carei concluzii nu sunt foarte roz. Astazi citesc un articol in EVZ despre "Viata in multinationale", unde lucrurile se prezinta mult mai bine. Multinationalele aduc cu ele modelul occidental al rigorii corporatiste la locul de munca, dar si politici de HR de evaluare si promovare a angajatilor bazate pe merit. Ele pot fi un motor bun si chiar necesar in "domesticirea" economiei romanesti.

Cota unica de impozitare

Ma bucur sa citesc raportul lui Sorin Ionita care explica cu cifre in fata de ce reforma cotei unice de impozitare s-a dovedit o idee buna pana acum, primul trimestru al lui 2006. Aceasta reforma, criticata de socialistii europeni cu ocazia vizitei pe care au facut-o colegilor PSD-isti, se pare ca a crescut contributia la bugetul de stat din impozite. In ciuda criticilor socialistilor europeni, care pun incapacitatea statului roman de a absorbi fondurile europene pe seama partii prea mici din bugetul de stat venita din impozite, Ionita afirma ca adevarata problema sta in incapacitatea statului roman de a coordona proiecte mari cu co-finantare europeana. Deci statul roman ar dispune de banii necesari pentru a obtine fonduri europene, dar nu stie sa puna pe picioare un proiect. In alta ordine de idei, guvernul nu este nici el foarte capabil sa explice clar efectele benefice ale cotei unice, pentru a contracara criticile europenilor si a-si justifica politica financiara, mai ales ca raportul din 16 mai este asteptat saptamana viitoare si odata cu el si recomadarile UE in materie de politica fiscala.

Later edit : Un articol din Cotidianul de astazi despre (in)capacitatea Ministerului Agriculturii de a absorbi fondurile europene si de a le directiona in proiecte private, de dezvlotare a agriculturii, nu doar inspre proiecte de infrastructura : "Flutur absoarbe SAPARD doar pe hartie".

De 9 mai, ziua Europei

Am aflat de www.eurosceptic.ro, o pagina cu pareri critice despre Uniunea Europeana. Articole nesemnate, scrise pe un ton demagogic, care cica vor sa incurajeze dezbaterile pe teme europene. Cei de la AlterMedia, care se afla in spatele proiectului, reusesc sa imi provoace si mai mare repulsie.

Am aflat de pataniile baietilor de la Steaua dupa ce au pierdut la Bistrita. Radoi si cu Iacob au reusit sa termine in sange dupa ce au spart de nervi cu pumnul niste geamuri din vestiare. Nicolae Manolescu ii face iar cu ou si cu otet, dar asa, gustul amar care il lasa toata povestea asta ma face sa ma gandesc cat de nesimtit si prost pana la urma trebuie sa fii ca sa distrugi bunul altcuiva din orgoliu ranit.

Repozitionare de brand

Vorbind despre discriminare in Romania si lipsa de solutii constructive, cei de la Oricum au o sugestie care merge inspre o repozitionare de brand. Extras din "Brand-ul Tigan":

"O sugestie:

avem A. homosexuali, rromi, maghiari, pe care romani nu-i inghit
avem B. ziare, sucuri, bomboane care nu sunt bune sau sanatoase dar pe care romanii le apreciaza!
In timp ce in B se investesc foarte multi bani si creativitate pentru a ne convinge ca exista lucruri bune si ca merita cumparate la A nu se considera ca o evaluare de brand si o repozitionare ar fi o solutie…"

Ideea prezentata asa, foarte urban, nu e rea. Dar sunt cateva gauri. In primul rand e greu sa iti dai seama exact in ce ar consta in mod concret repozitionarea brandurilor despre care se vorbeste : tigan, maghiar sau homosexual. Re-facem imaginea de rrom, maghiar sau homosexual, le schimbam de fapt oamenilor imaginea (proasta si falsa) despre aceste comunitati. Cum? Probabil prin campanii civice, de tipul campaniei impotriva spagii, cu tehnici de marketing. Sa zicem.

Cred ca daca legat de produse e relativ clar ce ai de facut ca sa construiesti un brand si sa il impui pe piata, deci implicit si in capul oameilor, in ceea ce priveste imaginea unei comunitati este putin mai greu. Brand si rebranding suna frumos, modern, sexy si urban, dar nu cred ca reprezinta solutia in cazul de fata. Un brand poate fi distrus cu aceeasi rapiditate cu care poate fi impus pe piata, perenitatea lui e foarte relativa si depinde de multe lucruri. In cazul de fata este vorba despre educatie si cultura, lucruri structurante pentru o persoana si foarte greu de schimbat, dar odata schimbate au o perenitate mult mai mare. Un rebranding nu schimba felul in care este predata istoria la scoala, in care abunda tonul profund romanesc verde si lejer xenofob pe alocuri. Un rebranding nu schimba nici faptul ca rromii traiesc izolati in civilizatia lor si ca trebuie si ei ajutati sa se integreze. Si asa mai departe... Cum sa spun, ideea nu e de aruncat la gunoi, dar mi se pare o abordare superficiala si incompleta. Si asta pentru ca "brand" este cuvantul magic la care toata lumea face apel ca solutie miracol, probabil pentru ca e scurt, foarte hype si evita explicatiile suplimentare.

Sunday, May 07, 2006

Tritonul, the evil buhuhu

Cu cateva zile sau saptamani in urma va spuneam despre documentarul "Metal : A Headbanger's Journey". A fost prezentat la sfarsitul lunii aprilie in Marea Britanie si a reusit sa ajunga pe BBC News, dar intr-un fel destul de colateral, din cauza interesului starnit de triton, un element de teorie muzicala abordat de Sam Dunn in documentarul sau . Articolul de pe BBC News : "The Devil's Music". Ceea ce urmeaza este un mash-up intre articolul BBC News si pagina Wikipedia dedicata tritonului.

De unde toata zarva asta? In muzica heavy metal este folosit destul de masiv tritonul. In teoria muzicala, tritonul este un interval care se intinde pe 3 tonuri, sau 6 semitonuri. In perioada Evului Mediu, tritonul a fost catalogat drept un sunet nenatural, specific disonantei, si-a capatat supranumele de "Diabolus in Musica" (sau "The Devil's Interval") si de atunci s-a construit o intreaga simbolistica religioasa legata de Diavol in jurul acestui acord muzical. De ce, nu prea e clar, diverse motive sunt invocate, dar se pare ca a ajuns sa fie interzis sau exclus din predarea muzicii. Cert este ca tritonul a recastigat popularitate in romantismul secolul XIX, datorita sonoritatii sale specifice care poate fi asociata cu lucruri sinistre sau momente de tensiune. Cum heavy metal-ul isi trage multe elemente muzicale din secolul XIX, tritonul a fost resuscitat si el. Inafara de muzica heavy metal (Black Sabbath, Slayer, Metallica sau Dream Theater - exemple de trupe care folosesc acest acord), tritonul mai este folosit astazi in muzica de film, in muzica jazz, l-a folosit si Leonard Bernstein in "West Side Story", Jimmy Hendrix in "Purple Haze". Mai este intalnit in coloana sonora a desenelor animate "The Simpsons" (primele 2 silabe din cantecul de intro) sau la King Crimson, celebra trupa de rock psihedelic. Astfel unii ajung sa isi puna intrebarea daca metal-ul este "The Devil's Music". In documentarul lui Sam Dunn, Tony Iommi declara ca in momentul in care a inceput sa compuna pentru Black Sabbath nu era constient de toata mitologia construita in jurul tritonului, dar a gasit ca suna perfect pentru muzica pe care vroia sa o faca. La altii, ca si Cannibal Corpse sau Slayer, utilizarea tritonului a fost mai cautata, baietii fiind probabil constienti de buhuhu-ul diavolesc care-l inconjura.

Parerea mea, si aici imi cer scuze pentru limbaj, e ca toata faza asta este bullshit. Mai intai ma asteptam ca pe BBC News documentarul sa apara abordat mai inteligent, nu legat de niste subiecte care fac doar senzatie si n-aduc nimic constructiv. Documentarul abordeaza cultura metal, cel putin asa am citit din review-urile elogioase care i s-au facut, cred ca exista si altceva in muzica asta decat tritonul cu care sa facem buhuhu dupa colt. Mai apoi, daca la Wagner sau Bernstein utilizarea tritonului poate fi privita ca o tehnica muzicala de a potenta un moment sau o idee, nu vad de ce naiba nu se poate face la fel cu metal-ul, si trebuie imediat sa se caute senzationalul care inspira frica fata de pletosii aia care zdrangane din chitara si fac headbanging. Este tot arta, este vorba tot de imagistica, de metafore, de muzica, ce naiba. Abia astept sa vad si eu documentarul lui Sam Dunn sa vad ce a facut atata zgomot. E drept, ca si peste tot, si in metal exista marketing, promovare, show, senzational etc. Trebuie sa faci distinctia, muzica ramane muzica. Exista probabil un gap dificil de trecut pentru o mare parte a oamenilor ca sa ajunga sa aprecieze muzica metal, dar pe masura ce ajungi sa o cunosti mai bine, inveti si sa o apreciezi ca si arta si act de creatie.

Cum am ajuns sa scriu despre triton astazi? Pai dandu-ma pe net am dat de post-ul lui Petrvs, "Diabolus in Musica" in care referentiaza un articol din Curentul, "Tritonul - amprenta Diavolului in muzica?", care este o preluare aproape cuvant cu cuvant a articolului din BBC News, peste care ma bucur ca am dat. BBC News nu sunt precizati ca si sursa. Au umflat putin titlul baietii de la Curentul, ne-au pus o poza cu Slayer, ca no, Slayer e Slayer, ti se face frica ca sunt buhuhu, si au bagat vartos la tradus. Dar iata ce ne impartaseste Petrvs :

"Un acord muzical medieval, denumit triton, face subiectul unor dezbateri aprinse pe marginea filmului documentar realizat de antropologul canadian Sam Dunn, Metal: A Headbanger´s Journey. Lăsând la o parte conţinutul versurilor, cică şi latura melodică ar fi satanică."
Deci nu numai ca latura melodica ar fi satanica, ci si continutul versurilor. Lasand la o parte proasta intelegerea a articolului, in fond nu se spune nicaieri ca muzica heavy metal ar fi satanista dar - e drept - se insinueaza, faptul ca versurile ar avea continut satanist este subinteles by default de catre Petrvs. Very nice! Ar fi bine sa puna mana sa citeasca putin cateva versuri inainte sa vina cu a priori-uri din astea de balta si daca are ureche sa si asculte putin metal. Si in general, despre subiectul asta sa vorbeasca doar dupa ce se informeaza.

Later edit : Dupa un schimb de replici in subsolul acestui post, Petrvs m-a convis ca am inteles gresit ceea ce vroia sa spuna si ca furia mea pasagera a fost (partial) nejustificata.