Friday, May 05, 2006

Albumul zilei

Albumul zilei, sau mai degraba albumul ultimelor saptamani, este "In the Arms of Devastation" (2006) al celor de la Kataklysm. Am lasat balta review-ul pentru ca mi-am dat seama ca imi lipseste exercitiul. Asa ca pana la primul meu review serios, ma limitez doar la a spune ca baietii canta canadian death metal, o amestecatura de stiluri de fapt foarte bine pusa la punct si perfectionata in 14 ani de cariera. Prima melodie e o mostra curata de death metal nord american cantata cu agresivitate, viteza si precizie. Ultima, in schimb, este o piesa lenta intr-un pur stil death metal melodic suedez si se termina cu 3 minute de zgomote ambientale care te cufunda in visare. Intre cele doua se regasesc cam toate stilurile de metal extrem posibile, inclusiv cateva riff-uri de black metal foarte inteligent plasate. Cam asa suna "In the Arms of Devastation", te loveste direct de la prima nota de te proiecteaza in scaun dupa care te trezesti la sfarsitul albumului ca visezi undeva pe niste dealuri verzi si indepartate cu nori grei de ploaie sprijinindu-li-se pe umeri.

Criteriile de angajare si promovare prin Bucuresti

BBC Romanian vorbeste despre o cercetare sociologica in firmele din Bucuresti in legatura cu "mentalitatile si eventualele discriminari la locul de munca". Concluzia este urmatoarea : "in intreprinderi exista in mica masura masuri si politici clare dupa care sa se recruteze, sa se promoveze si sa se evalueze angajatii", iar situatia este considerata drept grava, pentru ca "problemele care pot duce la discriminare nu sunt bine constientizate in intreprinderi". Asadar economia se dezvolta, dar intr-un fel destul de salbatic, cam ca-n padure.

CeCumperiAzi.ro

Un lucru foarte bun pentru formarea si educarea cumparatorului online in Romania, CeCumperiAzi.ro, este o emisiune zilnica de 3 minute pe Realitatea TV (de pe Wall-Street.ro). Lipseste o chestie, una singura, feedul cu videocasturile:)))

Retail IT la Cluj

Novensys, furnizor de solutii IT in retail isi deschide un punct de lucru la Cluj. Din Wall-Street.ro.

Thursday, May 04, 2006

Cluj BlogRoll in presa

Iata si articolul din Clujeanul despre Cluj BlogRoll de care va spuneam ieri. Poza a venit de peste mari si tari direct din Cluj:) Click on the link, ca asa nu prea se vede mare lucru:)

As avea totusi doua precizari de facut legat de partea cu "Asa am avut ocazia sa vad Clujul din afara si sa analizez reactia oamenilor cu privire la romani. Dupa aceasta experienta, vad Clujul cu alti ochi si imi doresc tot mai mult sa raman aici, zambeste inspectorul". Cum nu se intelege exact unde sunt eu acuma din ultima fraza, locuiesc totusi in Lyon si nu in Cluj. Dar intr-adevar, nu exclud posibilitatea sa ma intorc in Cluj intr-o zi on a full time basis. Iar "inspector de calitate" suna mult prea pretentios, desi sunt flatat:) Este vorba despre quality control in proiecte IT, nu are nimica de-a face cu rezonanta si greutatea pe care o are cuvantul inspector in limba romana. Intr-un fel seamana cu inspectatul, dar mai degraba "inspectez" cod Java:)

Link catre articol.

Wednesday, May 03, 2006

Drupal 4.7 videocasts

OK. Ziceam ieri cand am descoperit videocastul de instalare Drupal 4.7 ca abia astept videocastul cu upgrade-ul de la 4.6 la 4.7, care banuiesc ca o sa-mi manance nopti bune, am noroc ca site-ul nu e inca online (care site? you'll see:)). Iata insa ca baietii de la Drupal n-au facut treaba pe jumatate, au publicat 3 videocasturi :

Cel cu upgrade-ul nu l-am vazut inca, ma pregatesc psihic uitandu-ma la noutati:) Cum ziceam si ieri, kudos pentru un proiect open surce ca si Drupal sa isi acompanieze noua versiune cu astfel de materiale absolut necesare.

ClujBlogRoll in Clujeanul

Cluj BlogRoll a aparut in Clujeanul din 1 Mai multumita Alexandrei Groza. Asa ca go and get it daca sunteti prin Cluj!:) Promit sa pun si o poza cat de repede.

Acum ar fi timpul sa ma intorc in Romania:)

Conform celor de la Business Magazin, "Criza softistilor complica socotelile companiilor din IT". In doua cuvinte, se cauta din ce in ce mai mult specialisti cu expertiza tehnica de varf si programatori cu capacitati manageriale. Si se pare ca aceasta categorie, IT-istii cum ii numesc ei (urasc cum suna), vor fi primii care sa ajunga la niveluri de salarii vestice. Iata ca IT-ul s-a dezvoltat suficient in Romania ca sa existe o cerere pe piata de munca si de personal mai calificat. Vremea programatorilor super bazati se pare ca a trecut, acum se cauta profiluri mai aproapiate de meseria de inginer in informatica, studii care nu se rezuma doar la programarea si abordeaza si management-ul de proiect, arhitectura sistemelor de informatii, calitate si alte o gramada de chestii.

Intrebarea fireasca, de unde aceasta criza? Invatamantul superior nu produce suficient de multi absolventi ca sa satisfaca cererea pietei de munca sau de vina este calitatea invatamantului superior in informatica? Inclin catre a doua cauza. Cred ca invatamantul politehnic romanesc (ceea ce se numeste école d'ingénieurs pe-aici) este in urma ca si programa fata de cererile de pe piata de munca IT de astazi. Nu stiu daca e din cauza lipsei de informatie si de metodologie, din cauza calitatii cadrelor didactice, din cauza management-ului prost sau din cauza inertiei sistemului. Probabil un pic din fiecare, dar mi se pare absurda situatia, pentru ca daca este un domeniu din invatamantul superior romanesc care n-are scuze ca nu se modernizeaza si nu se adecveaza realitatilor de astazi, ala este invatamantul IT. Daca au reusit astia sa imi zgarie pe creier o chestie in tipul studiilor, asta a fost ca din momentul in care te trezesti cu diploma in mana trebuie sa fii "functional" pe piata de munca. Nu sa fii atoatestiutor sau ultracompetent intr-un domeniu, ci sa poti sa te integrezi rapid la locul de munca, sa intelegi ce ti se intampla si ce ti se cere, sa stii sa dai exact ceea ce ti se cere, sa poti face fata situatiilor mai solicitante, etc. Chestii de bun simt pana la urma.

Cluj pe Google Earth

De la geOrrge aflu ca Clujul a aparut in final pe Google Earth cu un nivel de detaliu destul de mare. Are si cateva poze in post-ul lui. Asta este un lucru bun pentru ca ma saturasem sa-i aud pe aradeni ce meserias se vede Aradul si in jur pustietate.

Tuesday, May 02, 2006

Drupal rocks

Filmulet de instalare Drupal 4.7.0. Fain facut, foarte util pentru incepatori, thumbs up pentru un proiect open source ca Drupal. Astept si filmuletul despre migrarea de la versiunea 4.6 la 4.7:)

Tool are back

Tool se reintorc cu "10,00 Days". Si concertul lor din iunie de la Lyon a fost anulat :(

De prin Cotidianul despre Steaua

Nicolae Manolescu scrie despre sport in Cotidianul. Auzisem cu ceva timp in urma despre acest lucru dar doar acum am stat sa citesc un articol intreg, "Un esec anuntat", din care vad ca eu sunt mic copil cu criticile mele fata de cum a pierdut Steaua contra lui Middlesbrough. Astfel incat incep prin a-i felicita fara ironie pe stelisti ca au ajuns pana in semifinala Cupei UEFA, respect indemnul lui Razvan Lucescu de duminica dupa ce Rapid i-au facut varza in campionat si termin cu un fragment din articol, elocvent pentru spiritul in care dl. Manolescu vorbeste despre infrangerea Stelei :

"Middlesbrough a fost momentul adevarului pentru o echipa molipsita, ca si fanii ei, ca si multi dintre noi, de paranoia unui patron profet. In delirul unei calificari in care, in afara profetului, nu credea nimeni la inceput, au fost ingropate grave deficiente de lot, de alcatuire a echipei, de tactica, de mentalitate si de joc. Il auzeam, in seara meciului, pina si pe lucidul Tiriac chemindu-ne la o romaneasca solidaritate in jurul Stelei, ca si cum Radoi si compania ar fi jucat, precum in 1986, finala CCE, nu, precum in 2006, semifinala Cupei UEFA. Ronaldinho era invocat de altii ca posibil adversar al lui Paraschiv si Ghionea intr-o Supercupa europeana ce ar fi reeditat-o pe aceea contra primului mare Dinamo Kiev. Presa n-a lipsit din acest cor, iar semnalele de alarma au fost mai rare decit zilele cu soare in ultimele luni."
Cum nu citesc Gazeta Sporturilor sau ProSport si de obicei sar peste rubrica de sport a ziarelor (inafara de 22) pentru ca tonul comentariilor ma enerveaza, nu am dimensiunea reala a zgomotului care s-a construit inaintea meciului, dar cunoscandu-ne, ceea ce spune Manolescu nu ma surprinde deloc. Yet again, atat de tipic.

Din aceeasi serie, Traian Ungureanu in Cotidianul, "Ce ne-a spus Steaua". Ne-a aratat "nestiinta in relatia cu propriul caracter". Si el gaseste atitudinea stelistilor simptomatica pentru o societate intreaga:
"Singurul lucru care s-a intimplat cu adevarat in meciul de fotbal Steaua-Middlesbrough a fost reluarea acelui act de nepasare proasta pe care romanii il joaca mereu in momentele care cer forta si convingere. Problema numarul unu a macelului de pe Riverside Stadium a fost nestiinta in relatia cu propriul caracter. La ce sintem buni? Raspunsul traditional trimite, imediat, la reputatul talent romanesc, la usurinta din oratoria demagogului si la supletea din glezna fotbalistului. Dar la ce bun sintem buni? Aici nu exista raspuns si tot de aici a pornit catastrofa din UEFA. Steaua a inmarmurit in fata succesului. Dupa bunul obicei al caracterului romanesc, premisele nu au fost o problema. Steaua a jucat spumos si istet primele 25 de minute, cu care a continuat de fapt partida de la Bucuresti, in loc sa incheie meciul de la Middlesbrough. Insa avantajul impus de calitatile naturale ale talentului a adus Steaua in fata unei probe simple de caracter. A fost clipa in care, solidara cu o obisnuinta pe care a aspirat-o fara probleme din educatia de acasa, Steaua s-a retras, s-a lasat in bratele plictisului si buimacelii. Ce urmeaza dupa primele miscari de glezna si dupa promisiunile memorabile care deschid orice guvernare romaneasca? Nimeni nu stie."
In final, Mircea Mihaies, tot in Cotidianul in articolul intitulat "Steaua sus apune", afirma cam acelasi lucru ca Manolescu, ca Steaua a fost batuta "de aparatul propagandistic pus la bataie prin presa, televiziuni si prin atmosfera generala in care se desfasoara intilnirile fotbalistice de la noi".
"Intr-un mod paradoxal, infringerea Stelei are legatura cu absenta totala a spiritului civic si a societatii civile in Romania. Fotbalistii nostri nu evolueaza normal, pentru ca n-au avut de unde sa invete normalitatea. Stilul „inegal si in salturi“ triumfa in fotbal pentru ca el domina intreaga societate romaneasca. Nu din convingere se joaca la noi, nu din intelegerea adinca a unei necesitati, ci pentru ca respectiva activitate aduce multi bani. N-am vazut o vocatie speciala la nici unul dintre jucatori (ca sa nu mai vorbesc de antrenori) si nici determinarea senina a adevaratilor profesionisti."
Termin cu o parere personala legata de sezonul viitor. Ca sa nu ne facem de rusine, vreau ca in Champions League sa ajunga Rapid si nu Steaua. Sau Sportul for a change daca tot dau bataie tuturor si au cel mai bun marcator din divizia A:) As zice CFR sau Poli, dar o sa ma ia lumea la misto:) Nu sunt deloc fan al fotbalului bucurestean, ba din contra ma irita la culme faptul ca in campionatul romanesc de fotbal exista 5 echipe din Bucale si restul. Sezonul asta a fost prima data cand am trecut de orgoliul meu ranit de ardelean si m-am uitat mai cu atentie la cum se joaca fotbal in Romania. Concluzia e cat se poate de clara. Razvan Lucescu este in momentul de fata singurul antrenor in campionat care este capabil sa isi educe jucatorii cu seriozitatea si profesionalismul de care am avea nevoie pentru a supravietui in grupele Champions League si a face o figura frumoasa. Daca iesim direct din grupe, sa o facem macar cu capul sus, pe locul 3 care duce in Cupa UEFA. Pentru ca se poate si cu o echipa care nu e plina de staruri si de milioane de euro, exemplul clasic din sezonul asta fiind Lille.

Sunday, April 30, 2006

Cum e reprezentat in strainatate statul roman

Am promis ca revin, iata-ma. Topic-ul este fituica aceea nenorocita pentru care a trebuit sa merg pana la serviciul consular al Ambasadei Romaniei la Paris.

Ajungem in Paris pe la 13:00 la Gare de Lyon, schimbam 2 metrouri, iesim la statia Ecole Militaire pe linia 8 si o luam pe jos catre 3, Rue de l'Exposition. Dupa vreo 15 minute de mers agale intram pe strada cu pricina si identificam de departe intrarea in serviciul consular dupa palcul de vreo 20 oameni care faceau coada pe trotuar asteptand deschiderea de la 14:30. Ajunsi la coada avem primul sentiment ca vom avea de-a face cu administratia romana, reprezentanta statului roman in Franta. Era probabil de la statul la coada in mijlocul trotuarului (fenomen extrem de diferit fata de statul la coada inainte administratiei franceze) si de la usa prapadita pe care urma sa intram. Usa se deschide cam dupa 10 minute de asteptare, ne luam inima-n dinti sa intram, dar va mai trebui sa stam putin afara. Nu mai era loc inauntru dupa ce intrasera toti cei aflati inaintea noastra. Dupa inca 10 minute intram si noi si descoperim o sala mica cu pereti de pe care sta sa cada tencuiala, cateva scaune, doua mese si, bineinteles, inghesuiala mare. Suntem bucurosi ca e aprilie si afara sunt 12 grade. Functionarul roman are doua ghisee la dispozitie pentru a interactiona cu cetatenii : la primul se depun cererile si se plateste iar la al doilea se dau actele.

Statul la coada inauntru a fost o experienta complet diferita de statul la coada afara. Functionarea primului ghiseu este urmatoarea : stai la coada sa primesti formularul de cerere de la doamna de dupa sticla, pleci de la ghiseu sa iti completezi cererea pe un colt de masa si ii faci loc la vorbitor celui din spate, dupa care te intorci sa predai cererea completata si sa platesti. Dar cand te intorci nu te mai pui inca o data la coada, intri direct in fata pentru ca ai facut coada deja o data. Iata cum apar doua cozi paralele la primul ghiseu, de unde si inghesuiala, transpiratia, nervii si toate cele. Am uitat sa spun ca faimoasele formulare de cerere sunt disponibile doar la ghiseu, of course, probabil ca daca erau disponibile intr-un suport agatat de perete dispareau in 2 secunde ca imediat venea careva si se servea cu 30 dintr-o data. Functionarul roman nu e prost deloc. Intr-un final ne vine si noua randul. In spatele unui geam pleznit in perete ca la gheretele de vandut bilete de troleu se vedeau capul si umerii unei doamne foarte prezentabile. Salut si cer formularele. Cu o fata imobila doamna se intoarce, pune mana pe foi si le strecoara prin centimetrul de spatiu liber aflat sub sticla. O lungesc putin pentru ca cer doua informatii. Cu toata presiunea exercitata de coada din spatele meu, momentul asta e delicat pentru ca mi-e frica sa nu se ia lumea de mine ca trag de timp. Prima informatie, daca plata se poate face prin cec. "Nu, numai cash", mi se raspunde. Intreb daca pe formular sa trec adresa din Franta sau cea din Romania, intrebare care mi-a venit cand am vazut la afisier un formular mostra completat cu o adresa din Romania. "Oricare, nu ma intereseaza", mi se raspunde iar. Mda, amabilitatea sta intr-adevar in fiinta functionarului roman. Mai intreb si cand o sa primesc actele din partea consulatului, la care mi se raspunde ca intr-o ora. Plecam pe coltul de masa la completat formular. Dupa 1 minut, tzop inapoi cu cererile completate sa ma bag in fata sa platesc. Acum incepe faza penibila pentru mi-era efectiv rusine de tanarul (sigur francez) pe care l-am intrebat daca pot sa ma bag inaintea lui, dupa ce i se mai facuse faza odata inaintea mea. Strecor formularele completate impreuna cu banii, primesc chitantele si mi se zice sa ma intorc peste o ora. Ne indreptam spre usa.

Iesiti la lumina soarelui usurarea este imensa, parca ieseam din fundul unei fantani si ne bucuram pentru prima data de lumina zilei. Imi rulez o tigara, injuram bine de tot functionarismul romanesc, iar cum trebuia sa revenim peste o ora, ne-am pus intr-un mic barulet cu o bere in fata. Subiectul de discutie a fost, cum era si de asteptat, cele 45 de minute petrecute la sectia consulara. Ajungem la concluzia ca punerea in scena era perfecta. Spatiul acela mic, claustrant si rablagit, statul la coada cu toata frustrarea pe care o genereaza, gemuletul prin care interactionam cu functionarul (cu statul roman for a fact), felul in care acesta, inexpresiv, trata cu publicul, totul era construit in asa fel incat tu sa te simti mic si neinsemnat in fata lor, sa-ti pierzi orice urma de demnitate, sa bagi la cutiuta ca ei ti-s si mama si tata, ca depinzi de ei. Asta era, ca ei ITI FAC un serviciu, nu ca ITI OFERA un serviciu. Si inca unul care costa 40 de euro, ce naiba ! Nu e vorba de suma de bani, habar n-am daca e mult sau putin si cine o fixeaza, trebuie sa o platesc si n-am ce face (as prefera sa nu fie nevoie sa platesc), dar din moment ce platesc pentru un serviciu, am anumite pretentii in schimb, nu? Cel putin sa mi se raspunda frumos si complet cand cer o informatie. Consulatul este un lucru foarte important in prezenta Romaniei in strainatate, pentru ca este locul unde romani si straini intra in contact direct (si uman) cu reprezentanti ai statului roman. Acolo mergi sa ceri o viza daca esti strain, acolo mergi sa ceri informatii despre actele de care ai nevoie ca si turist strain pentru a calatori in Romania, acolo merge romanul aflat in strainatate pentru tot felul de acte de care are nevoie in timpul sederii sale. Multumesc ca Ambasada Romaniei la Paris are o cladire frumoasa si impunatoare, nu pe poarta ei principala intri in cazuri din astea, ci in sala de puscarie de la serviciul consular. E trist. Stand la o bere si povestind am ajuns la concluzia ca tot ce-am vazut in cele 45 de minute nu ne-a mirat. Eram de fapt OBISNUITI cu asa ceva din Romania. Asta e si mai trist.

O ora mai tarziu reintram in claustrosala. Era spatiu, se putea respira, oameni putini la primul ghiseu pentru ca programul era pe terminate. Se inchidea la ora 17:00. Ne indreptam spre celalalt ghiseu la care nu era nimeni, doar 6-7 persoane asezate pe scaune care asteptau sa fie strigate. Procedeul de inmanare a actelor era strigarea, o doamna trebuia sa apara in spatele geamului sa imi pronunte numele. Dar la ghiseul doi, ghiseul eliberarii noastre, nu era nimeni. Dupa vreo 20 de minute apare la ghiseul doi doamna de la ghiseul unu (dupa un foarte simpatic episod cu un domn "de la Senat" pe care o sa-l povestesc cu alta ocazie). Incepe strigarea. Sunt al patrulea. "Anghel Dan !". Ma scol, ma duc, imi strecoara hartia printr-un spatiu la fel de ingust ca si cel de la primul ghiseu, schitez un zambet si dau sa raspund "Multu..". "Popescu Aurel"(nume random). De ce naiba sa ii mai multumesti atunci, daca nici nu se oboseste sa iti asculte toata fraza. Ne luam hartiile si ne caram. Am scapat! La délivrance!

Seara, din nou la Gare de Lyon sa luam TGV-ul inapoi spre Lyon. Intram in toaleta garii foarte grabiti. Toaleta, 50 de centi, cumparam jetoanele de la doamna black de la intrare. Ce job nashpa trebuie sa fie sa lucrezi o zi intreaga in toaleta garii, doamna era acolo si la 13:00 cand am ajuns, iar acum spala toaleta pentru barbati. La iesire, indreptandu-ma spre usa, ii spun "Merci, bonne soirée", la care aud in spatele meu "Merci à vous".

I'm speechless.

PS1 : Ii voi scrie cu siguranta domnului consul, poate apreciaza feedback-ul desi sunt sceptic.

PS2 : Tocmai vad pe TVR International o reclama la emisiunea "Articolul 7" (ala din Constitutie) in care moderatorii citeaza din faimosul articol chestii de genul "Sunteti in strainatate? Statul Roman are obligatia..." si tralalauri de genul asta. Mda, statul roman.