Thursday, November 30, 2006

Icoanele din nou

Sever Voinescu in Cotidianul isi expune si el parerea despre petitia dlui. Emil Moise inaintata Consiliului National de Combatare a Discriminarii pentru scoaterea icoanelor din scoli. Iconoclastii Epocii Basescu.

Desi problema este pana la urma simpla - daca Romania este un stat laic atunci elementul religios nu prea are ce cauta in institutiile publice - oamenii isi complica viata cu filosofii interminabile. Sever Voinescu il contreaza pe Emil Moise, dar o face cam stangaci. Vorbind despre semnificatia icoanei spune urmatoarele :

"Icoana isi descarca simbolul numai daca prezenta ei e permanenta si, de aceea, ea nu poate fi obiect didactic decit pentru un invatamint ateu si sper ca dl Moise face distinctia dintre ateism si laicitate."
Acestea sunt justificari mistice cu care nu ajungi foarte departe daca vrei sa porti un dialog. Mai incolo Sever Voinescu da o sentinta care a inventat-o in fata oglinzii cred dimineata barbierindu-se:
"Sint oameni care cred ca spatiul public si, mai precis, acel spatiu administrat de stat, trebuie sa fie aseptic, fara urma de optiune, de o perfecta neutralitate. Spatiul public pur, adica un spatiu public vid din punct de vedere spiritual, este una dintre cele mai rele consecinte ale corectitudinii politice dusa la acea limita la care ea este, cu adevarat, inacceptabila."
Cine spune ca daca nu arboram icoane peste tot, spatiul public devine vid din punct de vedere spiritual? Asta in ipoteza in care dl. Voinescu considera spiritual doar credinta religioasa. In exemplul francez laicitatea a facut ca un elementul spiritual important al spatiului public sa devina valorile republicane ("Liberté, Egalité, Fiscalité") iar religia sa intre in spatiul privat, al intimitatii fiecaruia. Si inca un lucru, de ce un spatiu public neutru din punct de vedere religios nu iti ofera nici o optiune? Ba din contra, iti ofera toate optiunile posibile din care tu o poti alege pe cea care ti se potriveste cel mai bine. In schimb deduc ca pentru dl. Voinescu este foarte OK ca spatiul public sa iti ofere o singura alternativa, cea religioasa, si daca se poate cea crestin ortodoxa. Perfect. Mai departe,
"Intii, ca spatiul public apartine tuturor, ca de-aia e public. De aceea, e firesc ca spatiul public al unui popor care e in proportie de 85% ortodox arata intr-un fel, diferit de cel al unui popor care este 99% islamic si cu totul altfel decit cel al unui popor compus in proportie de 88% din atei. Or, chiar asta ma tem ca reprezinta demersul dlui Moise: o plingere administrativa impotriva firescului."
Problema aici nu este care e credinta majoritatii populatiei ci cum se pozitioneaza statul fata de religie, pe stat il reprezinta institutiile publice. Institutiile publice nu sunt acolo ca sa ii reprezinte pe cetateni ci sa fie la serviciul cetatenilor. Chiar daca 85% sunt ortodocsi, cei 15% care raman sunt tot cetateni ai statului si platesc impozit deopotriva. Asta este ca si cand site-ul unei banci n-ar merge decat pe Internet Explorer pentru ca detine 70% din piata de browsere si Windows echipeaza 80% din PC-uri. Chiar daca are doar un singur client care utilizeaza Firefox, banca are obligatia sa isi faca site-ul compatibil cu Firefox. Aici nu mai merge dictatura majoritatii.

Si nu in ultimul rand, filosofiile astea de doi bani (a lui Sever Voinescu si a mea) uita elementul cel mai important, care ar trebui sa fie in centrul dezbaterii, copiii. Felul in care ei sunt formati in scoala ar trebui sa fie problema principala.

Razvan, unde esti?:)