Thursday, November 30, 2006

Din nou si din nou despre icoane

Cred ca astazi am descoperit cea mai subtil argumentata pozitie impotriva petitiei lui Emil Moise, cel cu scoaterea icoanelor din scoli. Domnul Patapievici in EVZ, Despre noul fanatism, fanatismul partizanilor drepturilor omului. Denuntand fanatismul sub orice forma, concluzioneaza astfel:

"Semnalez doar cititorilor "Evenimentului zilei" speta careia ii apartine demersul profesorului de filosofie din Buzau - fanatismul: adica incercarea inversunata de a dizolva prin masuri coercitive impuse de stat consensul social creat de-a lungul timpului in jurul unei practici care a fost adoptata de societatea civila."
Revin, poate argumentele dlui. Moise nu sunt extraordinar de bine alese, dar problema e simpla, stat laic, religia nu are ce cauta in institutiile statului. Sau poate Romania nu e stat laic si atunci am incheiat discutia. Si nu revin la post-ul meu precedent unde vorbeam despre rolul institutiilor statului ca nu vreau sa ma repet la nesfarsit:)

In schimb nu pot sa nu-mi amintesc despre ce spunea dl. Patapievici despre religie pe la sfarsitul anilor 90, pe cand eram la liceu si il ascultam cu sufletul la gura (dealtfel si astazi imi place sa citesc ce scrie pentru ca e savuros, dar am mai crescut si am mai capatat ceva recul). Spunea clar ca pentru el credinta este o chestiune privata, ca la un moment dat chiar se impartasea in privat unui preot, daca amintirile mele sunt exacte- imi amintesc destul de aproximativ fraza lui, dar cam asta era esenta. Asta este unul dintre lucrurile care m-au marcat ascultandu-l pe Patapievici, gandea inteligent credinta. Acum ce reactie sa am citindu-l? Cam aceeasi pe care am avut-o cand l-am citit pe Sever Voinescu in Cotidianul spunand ca daca 85% din populatie sunt ortodocsi, spatiul public trebuie sa suporte dictatura majoritatii. Pana la urma nici nu e asa de subtil. Eu folosesc Firefox si daca la banca mea nu se poate, atunci ma mult la o banca unde pot sa-mi vad contul pe Internet cu browser-ul pe care-l folosesc. Dar sa te muti dintr-un stat nu e la fel de usor, asa ca suporti dictatura majoritatii pentru ca statul in care traiesti, caruia ii platesti impozit si din care faci parte de gramezi de generatii reprezinta doar credinta a 85% din populatie, dar nu si pe tine.

Revin din nou, centrul discutiei ar trebui sa fie copiii care sunt formati in invatamantul romanesc si nu este vorba de a le lua credinta sau de a le interzice practica religioasa sau mai stiu eu ce bazaconii, ci de a le oferi un alt cadru de formare. Keep cool, nu o sa duca lipsa de indrumare religioasa daca nu mai sunt icoane in scoli, educatia din familie are si ea un rol extrem de important in asta. Oamenii, poate nu si dl. Patapievici, se grabesc sa asimileze petitia lui Emil Moise cu actul comunist de a inlocui icoanele cu tabloul lui Ceausescu, ceea ce mi se pare fundamental stupid. In pozitii ca ale lui Patapievici sau Voinescu cred ca joaca un rol fundamental si teama ca scotand icoanele din spatiul scolii publice nu avem cu ce alte valori sa le inlocuim. Cred ca asta e teama principala, pentru ca religia de bine de rau poarta valori morale, dar cu ce valori le inlocuim in spatiul public daca scoatem icoanele din scoli? Asta ar fi o tema de gandire dificila. Pentru ca astazi ducem lipsa de alternativa serioasa activa in spatiul public. Civismul ar fi o idee, dar ce valoare pubica are el in Romania? Revin la francezi, la ei au fost valorile republicane, dar in Romania?