Sunday, July 02, 2006

Analiza la rece

Acum ca a trecut noaptea si pana la urma am reusit sa dorm ceva...

Primul punct forte al Frantei in meciurile cu Spania si Brazilia a fost recuperarea la mijlocul terenului. Adversarii au fost dominati fizic in duelurile de la mijlocul terenului fiind astfel impiedicati sa construiasca cum trebuie, iar cantitatea de mingi recuperate a fost impresionanta. Makelele, Vieira si Zidane au facut treaba asta buna, dar mingile recuperate au fost doar foarte rar exploatate (golurile lui Ribéry si Zidane cu Spania), de cele mai multe ori terminandu-se cu mingi aruncate dincolo de apararea adversa catre Thierry Henry aflat in offside in majoritatea cazurilor. Al doilea punct forte a fost aportul esential al lui Zidane in faza de constructie. S-a vazut clar ca echipa este construita in jurul lui, a fost in forma atat tehnic cat si fizic si a reusit sa domine autoritar mijlocul terenului. Dar fazele cu adevarat periculoase au venit pe contra-atac, de remarcat fiind faza golului lui Ribéry din meciul cu Spania sau deschiderea in adancime a lui Vieira de catre Zidane la sfarsitul primei reprize cu Brazilia. Al treilea, viteza lui Franck Ribéry, decisiv dar inca foarte tanar si fara conditie fizica care sa-i permita sa sustina ritmul de joc un meci intreg (sper sa vina la OL din sezonul viitor:)). Al patrulea si ultimul, apararea ermetica Abidal - Gallas - Thuram - Sagnol.

Cam asta este 4-5-1-ul lui Domenech care este construit sa impiedice orice actiune de constructie din partea adversarului si schimbul de mingi la mijlocul terenului. Adversarul este contrans astfel sa apeleze la deschideri lungi in adancime unde apararea franceza este impermeabila. In schimb golurile Frantei vin din faze fixe si contra-atacuri, pentru ca fazele de constructie au lipsit cu desavarsire. Inca nu s-a facut remarcat culoarul stanga, al lui Olympique Lyonnais, Abidal - Malouda, capabil sa ajunga foarte rapid in jumatatea adversa, dar odata aflat in situatie de a centra Malouda trage in aer pentru ca nimeni nu este in fata portii inafara de Henry incercuit de 3 aparatori. In schimb centrarile mai reusite de pe laterala vin de la Willy Sagnol care joaca pe culoarul drept cu Ribéry, dar ei urca mai incet, ceea ce favorizeaza replasarea echipei adverse. Dificultatea sistemului asta de joc apasa pe umerii lui Zidane, daca el merge bine toata echipa merge bine si in ultimele doua meciuri am vazut un Zidane magistral. Dar va putea sa o tina la fel pana la sfarsitul competitiei? Cheia meciului cu Portocalia este capacitatea de discernamant a lui Raymond Domenech de a sesiza momentul in care Zidane slabeste ritmul, daca o s-o faca. Am vazut un Zidane incapabil sa joace in meciurile cu Elvetia si Coreea, asa ca pericolul unei scaderi de forma inca exista. Atunci, parerea mea, Domenech ar trebui sa treaca la doi atacanti, Trézéguet si Henry si nu sa il bage pe Dhorasso incercand sa duca meciul mai departe in aceeasi formula de joc.

Pronosticul meu (sau sperantele mai degraba) pentru meciul cu Portocalia : o sa vedem un Malouda la inaltime, o sa vedem doi atacanti si in secret cineva o sa-i puna caca-pishu lui Barthez in cafeaua de dimineata, astfel vom avea parte de un Coupet magistral la penalty-uri:)