Thursday, June 22, 2006

Guess what, inapoi la ambasada

Astazi iar am vizitat sectia consulara a Ambasadei Romaniei de la Paris. Tot dupa hartii, bineinteles, hartiile alea pe care trebuie sa platesti o groaza de bani si pentru care trebuie sa iti misti fundul de la Lyon la Paris, sa induri serviciile consulare romanesti si asa mai departe. Despre precendenta vizita am avut doua scrieri, il cam injur aici si comentez un post al lui Boris pe acelasi subiect aici.

Cum fu astazi? Pai, excelent, abia astept sa-mi mai belesc o zi intreaga cu astfel de activitati ! Orarul sectiei consulare, de la 14:30 la 17:00. Am ajuns la 14:30, pentru ca, avand ceva treburi administrative suplimentare prin Paris, n-am venit direct de la gara sa ne alaturam cozii formate cu mai bine de o ora inainte de deschidere. Inauntru, plin. Dupa 10 minute am gasit spatiu sa ne asezam la coada. Si incepe asteptarea... Nu mai insist pe imbulzeala, pe cele doua cozi la acelasi ghiseu (una cu cerutul formularelor si una cu depusul fromularelor completate), nu amintesc de strategii care se fofilau cum puteau prin imbulzeala ca sa se bage in fata, de zgomot, de lipsa de politete sau educatie, da-le dreacului, doar cu de astea m-am obisnuit, nu? (Ce gandire idioata) Acum, la a doua vizita, sunt facut sa indur! Si totusi, am reusit sa ajungem la ghiseu la ora 17:00 fix. Dupa 2 ore jumate de pendulat de pe un picior pe altul, de facut eforturi de a ramane rabdatori si de a privi cu umor situatia, am ajuns in final exact cand suna ora de inchidere. Prima surpriza placuta, tanti de la ghiseu parca era mai putin scarbita decat cea de data trecuta, nu parea nerabdatoare sa isi inchida dugheana (ca no, venise ora inchiderii) ne-a intrebat si de alte acte pe care noi nu le-am cerut (pentru ca le aveam, dar a fost frumos din partea ei ca s-a gandit, pentru ca individa de acum doua luni n-a facut efortul asta intelectual, de aia ne-am fericit voluntar inca o data cu vizita la the so called sectia consulara my ass), in final am reusit sa completam nenorocitele alea de formulare si sa platim 60 de euro pentru amandoi. A urmat asteptarea la ghiseul celalalt, inca vreo ora, si pana la urma ne-am primit actele la ora 18:00, adica o ora peste programul expus la afisier. Asta a fost a doua surpriza, ca tantile au lucrat peste program. N-a fost placuta sau neplacuta surpriza, ne era fix paralel la ce oboseala aveam in noi si eram prea terminati psihic de cele 3 ore jumate de asteptare in care am constatat ca de data asta am trecut relativ mai usor peste organizarea proasta - pe care deja o cunosteam - dar am ramas marcati de atmosfera grea incarcata de comportamentul romanului la coada in fata autoritatii. Comportamentul ala clasic pe care il stimuleaza si perpetueaza organizarea asta absolut cretina pentru care probabil tantiile de la ghiseu nu au nici o vina, dar ele sunt ochii si urechile consulatului pentru gloata aflata dincoace. Comportamentul ala clasic pe care il cunoaste oricine a fost macar o data sa-si faca buletin la Politie.

In final cateva chestii asa luate random. O domnisoara a scris si data la semnat printre oamenii prezenti un fel de scrisoare adresata domnului consul pentru a reclama conditiile proaste de organizare - sunt curios ce-o sa iasa din asta si cat de profund is vor baga picioarele in ea (sau nu) domnii aflati de cealalta parte a ghiseelor. In fata ambasadei erau parcate trie Passat-uri ultimul racnet si un Velsatis, toate apartinand corpului diplomatic - posesorilor le doresc sa le creasca ficatul de la ele, desi stiu ca basically asta n-are nimic de-a face cu felul in care functioneaza ambasada, dar imi pica bine acum cand nu mai imi simt picioarele de oboseala. Am constatat ca multi nu stiu sa completeze un formular de baza in care ti se cere sa iti scrii numele, adresa, data si locul nasterii, numarul de pasaport, semnatura si data completarii formularului - pentru a ii sustine in eforturile lor si astfel a evita ca acestia sa petreaca 2 ore pe coltul de masa rezervat completarii formularelor, l-as plati pe barosanul ocupat cu pastrarea ordinii sa ii ajute, dar in momentul de fata barosanul e inexistent. Ghiseul la care se depun cererile de acte adresate autoritatilor poarta marca consulara sub forma unei hartii ordinare lipita deasupra cu scotch pe care e scris frumos "CONSUL". O doamna, dupa un challege de o ora de completat cateva formulare, ajunge la ghiseu, da hartiile, iar strecurand-o pe ultima pe sub sticla spune "Si asta e sotul".

PS : sa-mi amintiti sa va povestesc de domnul "de la Senat" si chestia cu trafic de carne vie, o alta chestie culeasa din vizita la ambasada, dar din cea precedenta:)